Păcat mare și înfricoşat este păcatul înjurăturilor, hulelor, luarea numelui lui Dumnezeu în deşert, care este călcarea uneia din cele zece porunci date de Dumnezeu, unde zice: „Să nu iei numele Domnului, Dumnezeului tău în deşert!” Cel care hulea în legea veche pe Dumnezeu era omorât cu pietre, fără iertare – aceasta era pedeapsa. Îl scoteau într-o piață și acolo aruncau toți cu pietre și-l omorau pe cel pe care îl auzeau înjurând de Dumnezeu. Dar astăzi, câți oameni nu deschid gura și-L înjură pe Bunul Dumnezeu, Care ne hrănește?! Înjură cerul, soarele, luna și stelele, sfinții, grijania, lumina, raiul și toate cele sfinte. Cum de nu se deschide pământul să-i înghită pe acești nelegiuți!? Cum de nu se coboară foc din cer să ardă pe aceşti hulitori?!
Răbdarea lui Dumnezeu e mare! De nu se vor întoarce, prăpădul îi va stinge pe toți. Omule, cum vei da tu răspuns în fața lui Dumnezeu, când îți va ieşi sufletul pe gura aceea spurcată, cu care înjuri pe Dumnezeu?! Cum vei sta în fața Lui? Ce îndrăzneală mai ai tu, creștine, la Dumnezeu să te ierte? Tu, care ai hulit pe Dumnezeu! Grozav lucru e a cădea în mâinile lui Dumnezeu! Opriți-vă până nu e prea târziu! Aşa Îl iubim noi pe Dumnezeu?! De ce te împrietenești, tu, creştine, cu diavolul, cu sărsăilă, cu aghiuță? Cum poți lua tu parte la întunericul acesta, cum poți trece de partea necuratului, când tu te-ai lepădat de el la botez?! Nu vezi, frate creştine, cum a reușit el să facă lumea să înjure de tot ce e mai sfânt și mai curat!?
Pe Dumnezeu cu tot ce-I aparține Îl înjură până și copiii. Și încă un nume, tot atât de scump, mai înjură copiii: numele de „mamă”. Mare păcat fac mulți și cred că nu e nimic! Mai înainte înjurau doar oamenii josnici, oamenii inculți, borfaşii, puşcăriaşii și hoții, dar acum s-au înmulțit cei care înjură, mai ales dintre oamenii pretinși culți; copiii de la cea mai mică vârstă învață înjurături de la părinții lor. Ce păcat mare şi grozav!
Fericitul Ieronim spune că nici un păcat nu e mai mare ca hula, iar Fericitul Augustin zice că cine înjură numele lui Dumnezeu şi cele sfinte face tot același păcat ca și aceia care L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Adevărații creştini, domnitorii, împărații, regii care au fost înainte, n-au putut suferi niciodată să audă cum înjură oamenii și cum Îl hulesc pe Dumnezeul cerului și al pământului, pe Împăratul Împăraților, pe Regele Regilor. Pentru aceasta au pus niște legi foarte aspre, căci unul dintre ei a pus pedeapsa să i se găurească limba celui care înjură, să fie înfierat cu fierul roşu pe frunte; altul a spus să-i închidă în casa de nebuni pe toți hulitorii, altul dădea amenzi mari celor hulitori, iar cine hulea a cincea oară, era legat în piața publică în văzul tuturor. La a şasea hulă îi puneau fierul roşu pe buza de sus; la a șaptea îi înfierau și buza de jos, iar dacă nu se îndrepta îi scoteau limba din rădăcină. Aceasta era pedeapsa pentru hulitori în vremea creştinilor noştri adevărați.
Deci, frați creştini, înarmați-vă cu râvna Sfântul Ilie! Ceea ce trebuie să băgăm de seamă noi, toți creștinii, este că Sfântul Ilie a avut curajul să-i mustre pe toți, chiar și pe împărat, pentru hule și pentru depărtarea de Dumnezeu. Această râvnă trebuie s-o avem noi, toți creştinii, şi, mai ales, dumneavoastră ca părinți să-i pedepsiți pe copii când îi auziți că înjură, pentru că, pe lângă faptul că le faceți un mare bine, îi scăpați de focul iadului, de muncile cele de veci. N-aveți frică de nimeni! Nu vă ruşinați a-L mărturisi pe Domnul care a făcut cerul și pământul și toate cele ce sunt într-însele văzute și nevăzute!
Fragment din predica ținută de
Înaltpeasfințitul Arhiepiscop Petru,
în ziua de pomenire a Sfântului Proroc Ilie
