Vedeți cât de mult suferă sufletele oamenilor în spitalele de psihiatrie! Și noi, așa-zișii „sănătoși”, suntem chemați să nu îi uităm pe acești oameni. Să nu lipsească din rugăciunile și din purtarea noastră de grijă! Să-L implorăm pe Dumnezeu să le trimită răbdare și ușurare, să-i vindece!
Pentru că trebuie să fim familiari cu durerea fraților noștri. Dacă nu facem astfel, nu avem dragoste! Dacă îi uităm, ne aflăm în afara iubirii dumnezeiești. Dumnezeu îi încearcă, ca să le dea Împărăția Lui, însă nouă ne cere să-i sprijinim. Să nu fie lipsiți de sprijinul nostru pentru faptul că se află în acele spitale, deoarece și noi putem să mergem chiar mâine acolo.
Gândește-te! Să ne gândim câți oameni se află în agonia morții, fiindu-le judecată viața, iar conștiința îi mustră și le spune: „Acum ce va fi?” Să îmbrățișăm această durere și agonie, devenind trăirea noastră. Iar atunci Dumnezeu, „Cel ce cercetează inimile și rărunchii oamenilor”, va [fi încredințat], va recunoaște această iubire, o va scrie [în Cartea Vieții] și ne va rămâne dator. Nu doar că ne va răsplăti și răspunde în cealaltă viață, însă și în viața aceasta, va veni vremea când și noi ne vom afla într-un necaz asemănător, iar El ne va ajuta, va lumina alți oameni ca să se roage pentru noi, tot astfel precum și noi ne-am rugat.
Ceea ce semănăm, aceea vom culege! Plugarul seamănă grâu, grâu va secera. Dacă seamănă neghină, spini va secera. Pământul dăruiește lucrătorului în funcție de ceea ce a semănat. Cu atât mai mult Dumnezeu, Dumnezeul Cel Viu, Cel ce cercetează inimile și rărunchii oamenilor, Care știe cele ascunse ale oamenilor, va răsplăti cu dreptate.
Cuviosul Efrem din Arizona
