În momentul în care întâlneşti în viaţa ta personală, un om care bârfeşte pe Dumnezeu, trebuie să-l ocoleşti! Şi o să auzim spunându-se: „Voi creştinii, nu ar trebui să purtaţi ranchiună!” Nu port ranchiună, dar nu sunt dator să suport toată batjocura la adresa lui Dumnezeu. Trebuie să avem o verticalitate impecabilă! Ce trebuie iertat şi ce nu trebuie iertat!
Vă iertaţi pentru toate fleacurile, şi deveniţi categorici şi serioşi când este vorba de hula lui Dumnezeu, jignirea Actului de Credinţă şi Valorile Divine! Atunci devii rece, distant şi pui hotar!
În Scriptură, această problemă este întoarsă pe toate felurile, ca să ne arate nouă Hristos că sunt oameni care nu au noţiunea iertării! Să nu uiţi că şi tu ca om, poţi greşi! Şi dacă nu ai măsură de comparaţie, ştii cum poţi ierta? Te gândeşti la toate relele pe care le-ai făcut tu, şi unde întâlneşti la cineva, rele de aceeaşi măsură, ierţi!
Iar pentru cele grele care încă te apasă conştiinţa, şi nu poţi să cedezi, chiar dacă uneori par fleacuri, acolo începi să devii puţin conciliant cu tine şi cu rugăciunea: „Doamne ajuta-mă să nu ţin minte răul! Ajută-mă să scot răul din inimă! Ajută-mă să nu urăsc! Să nu osândesc!”
Părintele Calistrat Chifan
Sursa: Gânduri din Ierusalim
