Mă întreba cineva: ce să-i răspund unuia care îmi zice că-i necredincios şi încearcă să mă convingă că nu există Dumnezeu? Şi i-am răspuns scurt şi clar: „Bagă-i degetul în priză”! Da, măi, oameni buni! Voi râdeţi?! Păi, luaţi-o logic! Ce spun ăştia? Că Dumnezeu nu există, că nu se vede. Da ce, curentul electric se vede? Nu se vede nici curentul electric, dar se simte!
La un moment dat, predam italiană la un colegiu de la noi. Ei, şi era acolo o doamnă de biologie foarte înţepată, care se străduia tot timpul să mă irite. Într-o zi tanti asta, cu mintea hodinită, săraca, îi tot incita pe copii spunându-le: Ia spuneţi-i părintelui că omul se trage din maimuţă. Şi, într-o zi, la o întâlnire în prag pe care am pus-o în scenă, i-am spus: „Bună ziua!” Şi ea: „Părinte, v-au transmis copiii?” „Ce, doamnă profesoară?” „Ştiţi, eu cred că ne tragem din maimuţă.” „Doamnă, fiecare se trage din ce crede că se trage!”…
La ce să stai să te complici, să discuţi cu nărodul care e fixat pe o treabă?! Spuneţi-mi mie ce câştigaţi voi din-tr-un dialog cu iehovistul. Nervi?
Părintele Lossky, avea o vorbă interesantă: Sectele, în general, sunt ca nişte bălţi care s-au format în urma umflării apelor unui fluviu, care au ieşit în afară, umplând locurile mai adâncoase din câmpuri. Apoi, apele s-au retras şi au continuat dinamica lor curată, pură, de la izvor către vărsare, iar bălţile au rămas pe loc, s-au umplut de broaşte şi zic: „Noi suntem din fluviu. Noi facem parte din fluviu!” Da ele put de înţepenire!
Prin urmare, nu mai pierdeţi vremea cu sectarii şi necredincioşii. Mai bine puneţi mâna pe câte o carte faină, faceţi-vă o cafea dulce şi staţi acasă liniştiţi, în răcoarea camerei, cu candela aprinsă, ascultaţi o muzică bună, puneţi-vă în genunchi şi rugaţi-vă şi, când îi vedeţi, daţi-le bună ziua. Ce mai faci, măi? Pe mine mă iubeşte Dumnezeu, pe tine te mai întreabă ce mai faci? Ce rost are să mă încing cu el?!
Să ştiţi că noi greşim într-un lucru: dacă nu ne întărim lucrurile pe care le avem, degeaba ni se pare că le vom întări ucigându-i pe ceilalţi. N-are niciun sens.
Părintele Constantin Necula
Crestinism de vacanţă