Toți ne construim viața așa cum dorim, toți mizăm că ea va dura cât mai mult timp. Dar Domnul Iisus Hristos a spus pentru astfel de oameni acea parabola despre un om bogat care a ajuns într-o mare dilema, căci a strâns recoltă bogată de grâu și nu știa unde s-o pună. S-a gândit și a hotărât: Strica-voi hambarele mele și mai mari le voi zidi și-mi voi strânge acolo tot grâul meu și bunătățile mele, și-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani: odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunu-le, în noaptea aceasta îți voi lua sufletul!”
Domnul Iisus Hristos ne-a dă foarte clar de înțeles că așa se va întâmpla cu oricine este împovărat de astfel de preocupări, care se îmbogățește mai mult în cele materiale decât în cele duhovnicești.
Să ne gândim la ce înseamnă să te îmbogățești în Dumnezeu. Aceasta înseamnă că treptat, de la o zi la alta, să te luminezi, să te cureți de cele rele și să te sfințești.
Cine se îmbogățește în Dumnezeu? Se îmbogățește acela care de la o zi la alta se leapădă de mândrie, de iubirea de sine, de aroganță. Se mai îmbogățește în Dumnezeu acela care se roagă, care face milostenie, care se face prin pocăință locaș curat al Duhului Sfânt.
Uitați-vă, de exemplu la icoana Cuviosului Serafim de Sarov și observați ce privire are limpede are, ce ochi uimitori, ce înfățișare luminoasă. Iar din asta înțelegem cât de bogat era el în Domnul, căci lumina de pe chipul său și din juru-i era bogăția harului și plinătatea Duhului Sfânt, care sălășluia bogat în el.
Așa poate și trebuie să fie oricare dintre creștini, numai dacă își va propune ca scop al vieții de a se îmbogăți nu doar în cele pământești, ci în Dumnezeu.
Sfântul Luca al Crimeei
