Sărbătoarea Acoperemântul Maicii Domnului, dovedește marea slavă a Fecioarei Maria este încununată în acea lume. În această zi ea s-a arătat în mare slavă și oamenii au văzut și s-au bucurat. Iar când s-a arătat oamenilor, pe brațele ei larg deschise a ținut un acoperământ de aur, ca să arate tuturor cum ea ocrotește pe oameni și îi acoperă de tot răul.
De aici bucurie îndoită: mai întâi că vedem o mare dreaptă și pătimitoare în viața pământească în atâta slavă în viața cea cerească, iar apoi că vedem cum ea și din acea viață se îngrijește cu stăruință de creștini, de urmașii Fiului și Dumnezeului ei.
Așadar, dacă ea ne bucură pe noi cu arătarea și ocrotirea ei, atunci și acum, și întotdeauna se cuvine ca și noi, fraților, să o bucurăm pe ea. Cu adevărat, și noi putem să pricinuim bucurie Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Întrebați: Cum?
Dacă credem în Fiul lui Dumnezeu și Fiul Fecioarei Maria, prin aceasta noi pricinuim bucurie Sfintei Maicii lui Dumnezeu. Dacă avem dragoste către El, precum El are dragoste față de noi, din nou pricinuim bucurie Sfintei Maicii lui Dumnezeu.
Dacă ținem poruncile lui Hristos, prin aceasta pricinuim bucurie ei, celei care L-a născut pe Hristos Domnul. Dacă ne căim pentru păcatele noastre, ea se bucură cu îngerii și întregul cer al lui Dumnezeu.
Dacă greșim și nu ne căim, atunci o întristăm pe Preacurata Maică, pe Dumnezeu, și întristăm pe îngerii luminați ai lui Dumnezeu și toate cerurile drepte ale lui Dumnezeu. La ce ne folosește atunci prăznuirea? La ce ne folosesc atunci că ne adunăm la rugăciune și cântăm cântări duhovnicești?
Domnul nu caută la limbă, ci la inimă. Căci atunci când va veni să judece lumea, nu va judeca după limbă, ci după inimă. Dacă va găsi inimile noastre necurate, ne va lepăda; dacă ne găsește inimile curate, pline de milă și dragoste, ne va primi în Împărăția Sa cea veșnică. De aceea și înțeleptul Vechiului Legământ a zis:
Când într-un copac inima este putrezită, oare copacul se poate ține multă vreme? Iar inima omului putrezită de păcat, și atunci când putrezește, omul nu mai este om, ci umbră care se trage pe pământ, până când nu piere de tot.
Sfântul Nicolae Velimirovici,
Evanghelia Maicii Domnului – Cugetări, predici, rugăciuni
