În vremurile noastre boala poate fi o cale de a dobândi smerenia. Iar aceasta nu este ceva nou. Din timpul Sfântului Isaac Sirul, toți Sfinții au învățat adevărul acesta. Mai mult, boala nu este doar o șansă la sfințenie pentru cei care suferă, ci și pentru cei din jurul acestor persoane… pentru cei care îi rabdă, le e milă de ei, le oferă nădejde și curaj, pentru cei care se roagă pentru ei, care îi îndrumă să meargă la biserică și să primească Sfânta Împărtășanie… De pildă, în Cipru mulți oameni bolnavi de cancer au învățat să meargă să se spovedească, chiar dacă înainte nici nu vroiau să audă de așa ceva! Nici de preoți! Așadar boala, fie ea neînsemnată sau grea, este o mare binecuvântare. Cu cât mai gravă e boala, cu atât mai mare binecuvântarea.
De aceea, când oamenii vin la mine să se spovedească, nu impun posturi stricte sau canoane grele, ci le spun: „Găsește un bătrân uitat de cei ai lui, care să nu fie rudă cu tine, și vizitează-l, ori la el acasă, ori la azilul de bătrâni, îngrijește-l, ia-l într-o călătorie sau într-un pelerinaj, ajută-l să se spovedească, curăță-l, spală-l… Sau, dacă aceasta este prea dificil, mergi la un spital și fă ceva mai simplu: oferă mângâiere celor bolnavi. Veți avea o plată mai mică însă. Doar veți oferi o alinare oamenilor! Însă prima slujire e mai mare.”
Înaltpreasfințitul Mitropolit Neofit de Morfou
