În primele patru zile ale Postului Mare, în cadrul slujbei Pavecerniţei Mari, se citeşte pe fragmente Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Acest minunat canon, este o capodoperă a imnografiei răsăritene, în centrul căruia se află smerenia şi pocăinţa ca mod de răscumpărare a omului împovărat de conştiinţa păcatului.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul este cel mai mare canon din toate canoanele câte sunt în rânduiala Bisericii noastre, prin lungimea lui, prin bogăţia lui, prin alcătuirile din care este compus. Acest canon, are mare importanţă pentru noi, prin conţinutul lui. De aceea, atunci când îl ascultăm, trebuie să fim cu mai multă luare aminte atunci când se citeşte.
Prin acest canon suntem îndemnaţi să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii, să nu mai fim răi, ci să fim buni, să ne pară rău de răutăţile noastre şi să adăugăm lucruri bune în viaţa noastră. Numai cei care sunt puţini credincioşi pot să faca aprecieri negative faţă de acest canon, că e prea mare, că ce ne trebuie, că e greu de ţinut minte tot ce se spune în el sau altceva de acest fel.
Sigur că cineva care nu este obişnuit cu slujbe lungi, cineva care nu este înteresat de îmbunătăţirea sufletului, prin sfintele slujbe, cineva care ar vrea ca înaintarea lui duhovnicească, să se realizeze cumva de la sine, acela într-adevăr caută să cârtească cumva împotriva citirii Canonului Mare a Sfântului Andrei Criteanu. Însă cei care îşi dau seama de importanţa acestui sfânt canon şi de ajutorul pe care îl poate avea din îndemnurile ce ni le pune în faţă prin diferite exemple Scripturistice, îl apreciază, şi prin faptul că sunt prezenţi la biserică, atunci când se citeşte, e dovadă a faptului că îl iubesc şi i-au înţeles rostul lui pentru mântuirea sufletului.
Sursa: Creştin Ortodox
