Nu știu dacă, de multe ori, ați văzut oameni care se apropie de moarte strigând [disperați], văzând îngeri și demoni, văzându-l pe Arhanghelul Mihail cu sabia luându-le sufletul, iar aceștia dându-și ochii peste cap și bând paharul amar al morții. Toate cele ce se spun în slujba înmormântării și în învățăturile Părinților sunt foarte adevărate. Pentru fiecare om și pentru fiecare creștin, în special, moartea este un fenomen inevitabil. Noi cunoaștem multe lucruri de felul acesta, am văzut multe morți și le adeverim prin pecetea sângelui inimii noastre. De aceea, înainte să vină acel ceas înfricoșător, înainte de moarte, înainte de a-i vedea pe demoni înconjurându-ne patul vrând să ne înșface sufletul și să ni-l ducă în iad… atunci îngerii buni, frații noștri mai mari, acele făpturi sfinte se îngrijesc și încearcă să ne scape sufletul din mâinile demonilor. Atât de mare este iubirea acelor frați sfinți ai noștri și a îngerului păzitor al vieții noastre.
De aceea, trebuie să ne rugăm îngerului nostru păzitor, să ne ajute și să ne păzească. Pentru că atunci când noi ne rugăm, și el se roagă împreună cu noi. Atunci când noi păcătuim, el plânge.
Am să vă spun ceva de la Sfinții Părinți foarte frumos. Un om cu viață sfântă, un nevoitor sfânt a coborât în cetate, cu o anumită trebuință a schitului, să vorbească cu episcopul. Coborând în cetate, a văzut un tânăr în afara unei case plângând cu durere. A văzut cu darul înainte-vederii ce-l avea, având ochii sufletului deschiși, că cel care plânge nu e om, ci este îngerul Domnului. Se apropie de el și-i spune: „Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi cine ești?” Și îi răspunde îngerul: „Robule al lui Dumnezeu, eu nu sunt om, sunt îngerul păzitor al unui suflet care acum e în această casă și desfrânează în acest moment, iar eu stau afară, pentru că nu pot suferi acea necurăție și mizerie de acolo. Stau afară și plâng, și-L rog pe Dumnezeu să-l lumineze, să se pocăiască și să nu-și continue viața în păcat.” Îngerul plângea și omul cu suflet nemuritor își vinde sufletul pe-un blid de linte, după cum spune Scriptura.
De aceea, cu toții, și eu cel dintâi, trebuie să gândim cu seriozitate, și să nu ne păcălească diavolul prin păcat. În momentul în care avem nevoie de pocăință, de lacrimi, de plâns, să nu umblăm aiurea și să ne distrăm, să dansăm, să zburdăm, să ne aranjăm dorind să fim altfel de cum ne-a creat Dumnezeu. Să nu facem astfel! Să ne îngrijim de cum vom plăcea lui Dumnezeu. Dumnezeu se uită în suflet, nu la cele exterioare. La acestea se uită diavolului și ne pune să păcătuim. Dumnezeu se uită în interior. Să ne înfrumusețăm sufletul cu virtuți!
Cuviosul Efrem Filoteitul și Arizonitul,
Adevărul despre Îngerul păzitor
