Fiecare dintre noi este dator să spună pururea cu inimă zdrobită: Cine sunt eu, Doamne, Doamne al meu, și ce este casa tatălui meu că m-ai iubit? Și astfel sunt cele ale noastre. Rar se pot afla în lume unele ca acestea. Fiindcă ziua și noaptea trec în grija veacului acestuia, în iubirea bogăției, în celelalte griji, încât nici nu mai poate omul respira. Se nenorocesc unul pe altul, se lovesc unul pe altul. Adulter și hoție și blestem și minciună s-au vărsat pe pământ, ca să spunem cuvântul prorocesc, și toate celelate pe care nu este ușor să le înșir.
Amintind toate acestea, Fericitul Gură de Aur a ajuns să spună: „Abia dacă o mică parte din lume se mântuie”. Și cuvântul este înfricoșător, mai ales că este adevărat. Pentru aceasta, cel ce are cu adevărat simțire trebuie să plângă și să se mâhnească la o astfel de sentință. Oare nu suntem una, fraților, nu depindem toți unii de alții? Nu suntem toți dintr-un sânge? Nu din aceeași țărână? Oare dacă vede cineva și un dobitoc care cade în prăpastie, nu îi este milă? Cu cât mai mult în cazul fraților și al celor de o credință! De aceea Fericitul Apostol plângea pe dușmanii Crucii lui Hristos, rugându-se cu neîncetată durere a inimii. De aceea prorocul Ieremia îl plângea pe Israel și a lăsat multe și felurite plângeri în Scriptură. Pentru aceea și marele Moise a strigat către Dumnezeu: „Dacă vrei să le ierți lor păcatul, iartă-l. Dacă nu, șterge-mă și pe mine din cartea Ta”. Și fiecare dintre sfinți, având aceeași compătimire, se ruga pentru ceilalți.
Așadar, și noi, dacă dorim să umblăm pe urmele lor, să nu avem în vedere numai cele ale mântuirii noastre, ci să ne rugăm și pentru lume, miluind și îndurându-ne de cei ce trăiesc în viață stricată, de cei întăriți în erezii, de cei împotmoliți în înșelare, de cei întunecați din neamuri, simplu, de toți oamenii, precum ni s-a poruncit nouă de către Apostol: să facem rugăciuni și cereri. Astfel mai înaintea altora, pe noi înșine ne vom folosi, străpungându-ne inima și curățindu-ne de deprinderea pătimașă, de care sloboziți fiind, să fim învredniciți să dobândim viața veșnică.
Sfântul Teodor Studitul
Catehezele mici
Sursa: Doxologia.ro
