Voiesc ca cele ce învăţaţi, să le şi faceţi. Creştinătatea este lucru nu numai al sfătuirii, ci şi al mărimei de suflet. Când creştinul cu adevărat se urăşte de lume, atunci este iubit de Dumnezeu. Căci este scris: De aţi fi fost din lume, lumea ar fi iubit pe ai săi, iar fiindcă nu sunteţi din lume, vă urăşte pe voi lumea.
Lăsaţi-mă să mă fac mâncare fiarelor, prin care îmi este cu putinţă a câştiga pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi vreau prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pâine curată a lui Hristos. Mai bine aţâțaţi pe fiare ca să mi se facă mormânt pântecele lor şi nimic din trupul meu să nu lase. Atunci voi fi ucenic adevărat al lui Hristos, când nici lumea nu va vedea trupul meu.
La nimic nu-mi vor folosi desfătările lumii, nici împărăţiile veacului acestuia. Mai bine-mi este să mor în Hristos Iisus, decât să împărățesc marginile pământului. Pe Acela îl caut, Care a murit pentru noi; pe Acela Îl vreau, Care a înviat pentru noi.
Invidia să nu se sălăşluiască în voi. Sunt vremile cele din urmă. Să ne ruşinăm, deci, şi să ne temem de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, ca să nu ne fie spre osândă. Nimic să nu iubiţi în afară de Hristos. Vă dau, iubiţilor, aceste sfaturi, ca să-L urmați în viața voastră pe Hristos, pentru care și eu din dragoste, îndur toate, ca întărit fiind de El, să ajung om desăvârşit.
Sfântul Ierarh Ignatie Teoforul,
Epistolele
