Un călugăr a plantat un puiet de maslin. „Doamne! Măslinul are nevoie de ploaie. Trimite o ploaie buna”, – se ruga călugărul. Și Dumnezeu a trimis o ploaie bună.
„Doamne! Copacul are nevoie de soare. Trimite soare, te rog”. Domnul a trimis și soare. „Doamne! Trimite acum niște ger ca să se întărească rădăcinile și crengile maslinului. Și a trimis Dumnezeu ger dar copacul s-a uscat.
Atunci călugărul s-a întristat și s-a dus la alt călugăr să povestească despre cele întâmplate. „Și eu am plantat un copăcel de maslin. Uite, el e mare și frumos. Însă eu am încredințat copacul Domnului. El l-a creat și știe mai bine decât mine ce-i trebuie unui pom. Eu l-am rugat pe Dumnezeu să aibă grijă de el”, – a răspuns călugărul.
Așa și noi oamenii. Noi deseori cerem de la Dumnezeu ceea ce credem că avem nevoie. Însă numai Dumnezeu știe ce avem nevoie cu adevărat. Să ne încredințăm Lui.
