Gândiți-vă la toate greșelile de care aveți a da socoteală – și, mai ales, să uitați nedreptățile savârșite de alții vouă, iertați pe cei care v-au jignit, ca să aveți dreptul ca înșivă să fiți iertați – și să câștigați, astfel, o ușurare a necazurilor voastre.
Ceea ce se rezolvă de la sine, nu vă arogați și respectați astfel legea dumnezeiască – și, mai degrabă, lăsați să vi se stingă patima mâniei fără a vă mai răzbuna. Aduceți-vă aminte de tot binele pe care cel ce v-a jignit a putut să-l săvârsească față de voi, cum și de tot răul pe care l-ați făcut altora.
V-a vorbit cineva de rău și v-a acoperit de rușine? Aduceți-vă aminte de ceea ce și voi ați zis de alții. Așa că, vă întreb, cum veți căpăta iertare, când voi n-o dați altora? N-ați zis niciodată nimic de rău cuiva? Dar ați auzit de atâtea ori mulțime de bârfe și le-ați primit, și aceasta este, desigur, o vinovăție.
Vreți să știți ce mare bine este uitarea jignirilor și ce plăcut este aceasta Domnului, mai presus de toate? El pedepsește chiar pe acei care se bucură de dreapta pedeapsă. Așadar, nu se cade să călcăm în picioare nici pe cei pedepsiți de Dumnezeu și nici pe cei care ne-au jignit!
Se arată aici duhul milei, ceea ce place lui Dumnezeu mai mult ca orice. Nimic nu hrănește mai bine mila, ca iertarea jignirilor. Celui ce a jignit, de asemenea Dumnezeu i-a arătat ce are de făcut. I-a poruncit să caute de îndată pe cel pe care l-a jignit, să părăsească chiar altarul ca să-l afle și să nu se reîntoarcă la masa jertfei decât după ce s-a împăcat cu acela.
Dar acesta nu-i temei ca să așteptați să vină el, căci de faceți așa, ați pierdut tot. Numai dacă ieșiți să-l întâmpinați, Dumnezeu vă pune înainte o răsplată nespusă.
Dacă vă împăcați cu cel ce v-a jignit numai fiindcă el vine spre voi, nu poruncă dumnezeiască este aceea care a statornicit din nou prietenia, ci numai gestul celuilalt. Așa că veți rămâne fără cunună – iar premiul alergării se duce la el.
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur
