Sărbătoarea Bunei Vestiri, ca şi toate celelalte sărbători din cursul anului bisericesc, ne pune înainte o bogată învăţătură duhovnicească, mult folositoare mântuirii sufletului. Relatarea evanghelistului Luca, dar mai cu seamă, tâlcuirea Sfinţilor Părinţi făcută pasajului evanghelic, despre praznicul Bunei Vestiri, ne spun că, această Sfântă Sărbătoare închinată Fecioarei Maria, pune în faţa noastră un model desăvârşit de ascultare şi smerenie.
Dumnezeu, văzând neamul omenesc înrobit de patimi şi chinuit de diavol, hotărâse să trimită, pe Fiul Său ca să mântuiască neamul omenesc din mâinile diavolului. A voit ca această sfântă şi mântuitoare lucrare dumnezeiască, să rămână ascuns de diavol şi, de aceea trimite, oarecum, în taină, pe Arhanghelul Gavriil, în Nazaret, la Fecioara Maria, de ai da sfânta şi marea veste ca început de mântuire a neamului omenesc.
Odată ajuns, arhanghelul Gavriil i-a grăit Fecioarei: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! (…) Iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.” (Lc. 1, 30-31) Fecioara nedumerită fiind, auzind această ne mai auzită veste, îl întrebă: „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” (Lc. 1, 34) Iar Arhanghelul îi zice: „Duhul Sfânt va veni asupra ta, şi puterea celui Preaînalt te va umbri.” (Lc. 1, 35) Atunci Fecioara Maria prin câteva cuvinte, rosteşte cea mai esenţială şi mai clară predică despre smereniea şi ascultare: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău.” (Lc. 1, 38) Şi îndată – ne spun Sfinţii Părinţi – cu acest cuvânt S-a zămislit în preacuratul ei pântece Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Ce bine-ar fi dacă ne-am smeri şi noi în faţa cuvântului evanghelic şi în faţa cuvântului duhovnicului, sigur ne-am umplea de darurile dumnezeieşti şi diavolul ştie acest lucru, de aceea ne face de foarte multe ori împotrivitori şi neascultători cuvântului duhovnicesc.
Sfinţii Părinţi au văzut în ascultarea Fecioarei Maria vădită prin cuvintele „Fie mie după cuvântul Tău” punctul de cotitură al istoriei umane. Prin Fecioara Maria, dar mai cu seamă, prin smerenia şi ascultarea ei, neamul omenesc a început să se ridice, din păcat şi neascultare, spre vindecare şi mântuire.
Într-o predică la Buna Vestire, sfântul Dimitrie al Rostovului, spune că: „Numai smerindu-ne ca Fecioara Maria şi făcându-ne ascultători ca ea, sufletul nostru va fi viu, va zămisli întru sine cugete sfinte ca din ele să se nască fapte bune”. Iar Sfântul Isaac Sirul spune că: „Ridicarea noastră spre cele de sus se face prin smerenie şi ascultare de cuvântul lui Dumnezeu, care este în Sfânta Scriptură”.
Dar, nici smeriţi, nici ascultători de Dumnezeu, nici roditori de fapte bune, nu vom fi, dacă nu vom avea în noi Harul Duhului Sfânt. Astfel, trebuie să tindem duhovniceşte, spre a ne curăţi de patimi şi păcate – şi avem acest prilej acum, mai mult ca oricând, căci suntem în Sfântul şi Marele Post – pentru că numai aşa devenim sălaşe ale Duhului Sfânt, care sălăşluindu-se întru noi, pe toate le sfinţeşte şi desăvârşit le curăţeşte.
Prot. Ştefan RÎMBU
