Știți că imaginația este un mare dușman al omului și că tot ea este cea care, de cele mai multe ori, provoacă omului stări de tristețe și întunecime care îl învăluie nu numai pe el ci și pe cei din jurul său?
Omul devine posac, cârcotaș, nimic nu-i convine, nici casa, nici familia, nici jobul și tare grea este viața lângă un astfel de om. Prin stările acestea de permanentă nemulțumire, omul atrage, deschide poarta unui duh rău care se cuibărește în inima lui și îl copleșește. Buba nu este starea de tristețe, acela este rezultatul, buba este în imaginație, în așteptările extraordinare pe care le avem de la ceilalți.
Atunci însă, când omul nu-și mai închipuie viața sa, ci doar își face treaba acolo unde se află, cu gândul la Dumnezeu, când este mulțumit cu ceea ce are, când își împlinește Lucrarea, Îl aduce pe Dumnezeu în sufletul și în jurul său: are pace, nu este agitat, nu este cârcotitor, nu e tot timpul nemulțumit de tot ce este în jur. De ce? Pentru că el știe că are un singur drum de parcurs, acela spre Dumnezeu și nu forțează în niciun fel viața sa. Bine ar fi să fim mereu atenți la stările pe care NI LE PROVOCĂM, închipuindu-ne o viață perfectă și cârcotind de dimineață până seara împotriva celorlalți și, până la urmă, împotriva lui Dumnezeu. Este foarte importantă lupta aceasta, de zi cu zi, străduința de a rămâne în Lumina Lui. Aceasta era și marea străduință a Sfinților…să adune mintea din risipire. Cum?
Rugându-se! Rugăciunea adună mintea și ne ferește de înșelare. Nu cred că este greu, însă nu avem deprinderea aceasta, nu trăim un creștinism asumat, nu-l practicăm. Dacă am ajunge să facem asta, viața noastră ar căpăta alte nuanțe, sufletul nostru s-ar înaripa cu puteri de nebiruit. Fugi de imaginație…fugi de „vocea” care îți spune mereu că tu ești mai bun decât celălalt, că nu te afli în locul potrivit, în casa potrivită, în orașul și țara potrivite. Doamne, de am ști noi câtă bucurie se află în lucrurile mici ale vieții?! Înțelegeți că ține de noi să pornim fiecare zi cu mare mulțumire față de Dumnezeu?!
Ține de noi să pornim lupta împotriva imaginației, împotriva gândurilor care deschid porți duhurilor rele. Ține de noi să începem ziua ținând piept închipuirilor idealiste despre viață, concentrându-ne doar pe ceea ce avem de făcut în ziua respectivă, cu gândul spre Dumnezeu. Astfel, la sfârșitul zilei omul va fi odihnit, liniștit, în pace și pace va răspândi în jur.
Viața creștinească, duhovnicească nu este o idealizare, ci este ceea ce trăim, ceea ce se întâmplă în fiecare zi! Tare cred că fericirea stă în simplitate, în împlinirea Lucrării pe care ți-a dat-o Dumnezeu de făcut…
Pr. Visarion Alexa
Sursa: Produse mănăstirești
