Astăzi Sfânta noastră Biserică sărbătoreşte pomenirea Sfântului Apostol Andrei, unul dintre cei 12 ucenici ai lui Hristos, despre care tradiţia spune că după Cincizecime a propovăduit Evanghelia în Sciţia, iar mărturiile scrise spun că a predicat în Bitinia şi Pontul Euxin, în Propontida, în Calcedon şi în Bizanţ, în Macedonia, în Tracia, în Tesalia şi în Grecia până la Herson. De la Herson s-a întors în Bizanţ şi după ce l-a hirotonit acolo episcop pe Stahie, a venit în Peloponez. În Patras a fost arestat de către antipatul Egheat care l-a răstignit cu capul în jos.
Dacă zăbovim puțin asupra vieții Sântului Apostol Andrei, aflăm că era originar din Betsaida și aparţinea unei familii sărace de pescari, care împreună cu fratele său, Simon-Petru, și cu tatăl lor Iona aveau o barcă pescărească şi pescuiau în lacul Galileii, trăind o viaţă smerită şi liniştită. Ei nu se îngrijeau doar de cum vor pescui, ce vor mânca, cum vor trăi. Aveau şi preocupări mai înalte. Ca iudei, în religia pe care o aveau, credeau în adevăratul Dumnezeu. Credeau în toate câte le învăţau Moise şi profeţii. Mergeau regulat la sinagogă şi prin toate câte auzeau sau citeau, în inima lor înflorea o nădejde vie că se apropie momentul venirii lui Hristos-Mesia, care va mântui pe Israel şi întreaga lume. De aceea, când au auzit că la râul Iordan s-a arătat Ioan proorocul, care profeţea că vine Mesia şi chema lumea la pocăinţă, Andrei şi Petru au alergat şi s-au dus la Iordan, devenind ucenicii lui Ioan Înaintemergătorul.
Dar când într-o zi, Hristos, ca un necunoscut, păşea pe ţărm, Ioan plin de bucurie duhovnicească Îl arată lui Andrei şi zice: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36). Andrei, când au auzit aceste cuvinte a hotărât să se apropie de Hristos pentru al cunoaște mai bine. Hristos îl vede că vin după El, se întoarce şi îl întreabă: „Ce căuţi?” El răspunde: „Învăţătoru-le, unde locuieşti?” Iar Hristos îi spune: „Vino şi vei vedea!” (Ioan 1, 39). Evanghelia nu ne zice ce au discutat ei acolo. Dar nu există nici o îndoială că subiectul dezbaterii a fost Împărăţia Cerurilor, cât și alte lucruri sfinte și mântuitoare, despre care atât de impresionat a fost, încât a alergat la fratele său Petru şi i-a spus: „L-am aflat pe Mesia!” (Ioan 1, 46). Acesta a fost cu siguranță cel mai mare bucurie și cel mai important moment din viața Sfântului Andrei, întâlnirea cu Hristos.
Şi acum vă întreb: Oare care este cea mai mare bucurie pentru noi și care este cel mai important moment din viaţa voastră? Cu siguranță pentru noi este: când datori fiind cu sume uriaşe de bani, ni se șterge datoria; când întemniţați fiind, scapăm de închisoare; când bolnavi fiind, devenim sănătoși. Pentru un student, cel mai important moment este când îşi i-a diploma. Pentru un tânăr, când îşi face nunta. Pentru altul, când i se naşte un copil. Iar pentru altul, momentul când câștigă la loterie sau în altă parte premiul cel mare.
Au bineînțeles și aceste momente firești din viața noastră importanța lor, nu o contestăm. Însă pentru un creștin adevărat cel mai important moment ar trebui să fie când se trezeşte din somnul păcatului şi zăreşte lumina cea dulce a credinţei în Hristos. Iar după aceasta când cineva Îl cunoaşte pe Hristos, nu formal, ci duhovniceşte, şi Îl simte de acum ca pe Mântuitorul şi Izbăvitorul lui personal, acesta e moment culminant de care ar trebui cu adevărat să se bucure și spre care să tindă întreaga viață cu toată ființa sa. Iubiţii mei, acum cugetați fiecare fără a vă mai întreba: Există în viaţa voastră un astfel de moment sau măcar tindeți cunva spre el?
Mitropolitul Augustin de Florina
