Bucuria Învierii nu este o bucurie psihologică, pentru ceva material, ci o bucurie duhovnicească

Ce mai înseamnă, oare, pentru omul mileniului trei tradiţionalul „Hristos a Înviat”? Ce legătură poate să aibă Învierea lui Hristos cu noi, cei de astăzi, cu viaţa noastră? „Bun – putem zice – Hristos a înviat, dar cu noi cum rămâne?”. Pe de altă parte, dacă plecăm logic de la credinţa că Iisus Hristos este şi Dumnezeu, n-ar fi nimic mai firesc decât ca El să nu poată fi înghiţit de moarte. Şi atunci, din nou: cu ce mă priveşte pe mine Învierea Lui?

Învierea este în mod esenţial participare: Iisus nu înviază singur, ci se coboară în iadul sufletului nostru, vine în cel mai adânc abis al umanităţii înstrăinate, trăieşte total drama noastră, tocmai pentru ca pe noi să ne învieze! Tot ce putem și avem de făcut este să-I întindem mâna noastră pentru a ne scoate din iadul nefericirii cauzate de păcat, așa cum vedem în iconografie reprezentat, că Hristos îl scoate pe Adam din temnițele iadului.

Bucuria Învierii este nu orice fel de bucurie, nu bucuria pentru motive lumeşti, nu bucuria autoindusă ca și cum „sunt creştin, deci TREBUIE să mă bucur”, ci este o bucurie duhovnicescă, iar nu una psihologică. Iar în noaptea Învierii, nu putem pleca de la Biserică în inimă cu Lumina cea adevărată decât dacă aceasta izvorăşte din lacrimile pocăinţei sau ale suferinţei.

Învierea este cea mai mare provocare pentru viața noastră și cea mai importantă realitate, pentru că este cheia fericirii noastre veșnice. Fericirea aceasta veșnică nu începe însă abia după moarte, așa cum ne-am obișnuit să credem, ci începe de aici, prin învierea noastră din duhul păcatului, adică murind patimilor şi viind statornic în Duhul-Cel-de-Viaţă-Făcător. Dar până să trăim noi înşine Învierea cu adevărat, nu e nevoie să ne transpunem imaginar in starea aceea înaltă a duhului, dar putem să gustăm de pe acum o altă bucurie duhovnicească accesibilă măsurii noastre, şi anume bucuria nădejdii. Iar cu această bucurie înarmaţi putem pune oricând început bun nevoinţei noastre spre dobândirea Învierii depline si statornice a sufletelor noastre!

Andrei Maxim

Sursa: Cuvântul Ortodox