Trăim vremuri în care preotul, psihologul și medicul (psihiatrul, oncologul) trebuie să fie colegi, nu concurenți. Sunt multe cazuri în care un domeniu vine în slujba celuilalt, și-l completează spre binele omului.
Să fim atenți ca omul să nu devină un bun de consum utilizat și apoi aruncat. Adeseori depresia are la bază o criză spirituală și nu neapărat una chimică, organică. Depinde de la caz la caz. Dacă nu este un dezechilibru al neurotransmițătorilor este important să intrăm într-un program duhovnicesc de recunoștință: Nu-mi ajung zilele să-I mulțumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez și Îi mulțumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ție Doamne! Îți mulțumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viață, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineață, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate și pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăință, pentru oamenii pe care ni-i scoți pe Cale, pentru toate pe care le știm și pe care nu le știm!
Bucurați-vă de tot ceea ce vă înconjoară! Cea mai frumoasă poveste de viață este a ta! Bucură-te, ești o minune, omule! Fă pe cineva să zâmbească astăzi. Oferă o îmbrățișare. Sună persoana aceea pe care vrei să o suni de mult. Scrie o scrisoare sau mail. Uită-te în oglindă și iartă-te! Atunci era valabil, Acum nu mai e valabil gândul. Acum e altceva!
Ieromonahul Hrisostom Filipescu
