Biserica Ortodoxă, urmând tradiției neîntrerupte de la Apostoli, știe că Domnul Hristos nu S-a ferit de cruce, căci în primirea ei S-a arătat, mergând până la capăt, Fiul lui Dumnezeu nu S-a mulțumit numai să Se facă om pentru noi, ca să rămână Frate cu noi în veci, ci a mers în dragostea Lui pentru noi până la a-Și da viața pentru noi, pentru ca, primind în Sine – ca om – moartea, să o și învingă prin înviere, ca să ne dea și nouă puterea să înviem.
Prin Crucea lui Hristos ne-am mântuit, nu prin înțelepciunea cuvintelor omenești (I Cor. 1, 19). Crucea lui Hristos a arătat lumii marea alternativă: crucea morții pentru alții, căreia îi urmează viața, sau egoismul care omoară pe alții, sau stă indiferent în fața ei, căruia îi urmează moartea sufletească.
Biserica vede în Cruce puterea dragostei lui Dumnezeu față de noi și o laudă ca atare. Ea vede în moartea pe cruce a lui Hristos pentru oameni, cea mai mare iubire a lui Dumnezeu față de ei, întemeindu-se pe însuși cuvântul Mîntuitorului: ,,Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oile Sale” (Ioan 10, 11).
Ca și creștini adevărați nu trebuie să ne rușinăm, de Crucea lui Hristos, ci să ne lăudăm, cinstind-o (Gal. 6, 14). Pentru că datorită Crucii lui Hristos și crucii purtată de noi prin imitarea Lui, ne vom împărtași de slavă la Judecata din urmă, dacă Hristos va vedea că nu ne-am rușinat pe pămînt de Crucea Lui, ci am simțit că cinstirea ei ne este spre laudă.
Închinarea ce o fac credincioșii la Sfânta Cruce, este o închinare adresată lui Hristos, pe care-L văd cu cugetul lor răstignit pe cruce. E drept că spun uneori și: ,,Sfântă Cruce, ajută-mi!”, dar totdeauna subînțeleg prin aceasta: ,,Sfântă Cruce a lui Hristos, nedespărțită de El, ajută-mi!”. Biserica spune de aceea: ,,Crucii Tale ne închinăm, Hristoase”, adică faptei Tale prin care ai fost răstignit pe cruce pentru noi. Iar închinându-ne astfel în fața Crucii lui Hristos, Cel ce poartă în Sine urmele răstignirii în ea, primește El însuși închinarea noastră și răspunde chemării ce I-o facem. Astfel, când credincioșii ortodocși își fac semnul crucii, odată cu chemarea în amintire a faptei răstignirii lui Hristos, își exprimă recunoștința față de Hristos Cel răstignit pentru ei pe Cruce și-L roagă să vină la ei în această calitate a Lui și Să se întipărească în ei cu puterea Crucii Lui cu care a învins moartea. Făcându-și semnul Crucii, creștinul își întărește nu numai nădejdea învierii, ci își însușește și un program de viață curată și de sine dăruitoare, asemănătoare celei a lui Hristos, din puterea arătată de El în primirea morții. Hristos vine cu puterea Lui la cei ce nu se rușinează de Crucea Lui.
Pr. Prof. Dumitru Staniloae
