Nu o singură dată, în Sfânta Scriptură, Biserica este numită Trupul lui Hristos. „Mă bucur în suferințele mele pentru voi…, pentru trupul Lui, adică Biserica” (Col. 1, 24), scria Sfântul Apostol Pavel. Apostolii, proorocii, binevestitorii, păstorii și învățătorii – ne spune tot el – sunt dați de Hristos „la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4, 12).
Astfel, Biserica este unitatea în Hristos, este unirea cea mai strânsă cu Hristos a tuturor celor ce cred cu dreptate în El și îl iubesc și este unirea tuturor acestora prin Hristos. Biserica este alcătuită dintr-o parte pământească și o parte cerească. Fiul lui Dumnezeu a sosit pe pământ și S-a făcut om, pentru ca pe om să-l înalțe la cer, să-l facă iarăși locuitor al raiului, redându-i starea de neprihănire și integritate dintru început și ca să-l unească cu Sine. Aceasta se înfăptuiește prin lucrarea harului lui Dumnezeu, care este dat prin Biserica, dar este nevoie și de strădania omului. Dumnezeu își mântuiește creația căzută prin iubirea Sa față de ea, dar este necesară și iubirea omului față de Ziditorul său, fără de care nu poate să se mântuiască. Năzuind către Dumnezeu și lipindu-se de Domnul prin smerita lui iubire, sufletul omului primește o putere curățitoare de păcate, care îl întărește în lupta cu păcatul până la biruința deplină. La această luptă ia parte și trupul, care astăzi este vas și armă a păcatului, dar este menit să devină armă a dreptății și vas al sfințeniei.
Sfântul Ioan Maximovici
