Sfânta Biserică este cel mai mare, cel mai sfânt, cel mai bun, mai înţelept, mai nea­părat trebuincios aşezământ al lui Dumnezeu pe pământ. Este adevăratul cort al lui Dumnezeu, pe care l-a zidit Domnul, nu omul – nu Luther, nu Calvin, sau Mahomed, sau Buddha, sau Confucius şi alţii ca ei, oameni păcătoşi, pătimaşi. Biserica este unirea rânduită de Dumnezeu a oa­menilor legaţi între ei prin credinţă, prin învăţătură, prin sfinţită ierarhie şi Taine; este oastea duhovnicească a lui Hristos, înarmată cu putere duhovnicească împotriva nenumăratei cete diavoleşti, pentru că: „Lupta noastră nu este împotri­va trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întu­nericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în vazduh” (Efes. 6,12).

Biserica e spitalul duhovnicesc, unde omenirea bol­navă de păcat se tratează cu medicamentele harice date de Dumnezeu: Pocăinţa, Trupul şi Sânge­le lui Hristos, învăţăturile, sfaturile şi mângâierile păstorilor turmei cuvântătoare a lui Hristos; este baia de obşte a cu­răţirii, a renaşterii şi sfinţirii; este altarul lui Dum­nezeu, în care toţi sunt sfinţiţi de Duhul Sfânt prin Botez, Mirungere şi celelalte ierurgii şi slujbe bisericeşti. Biserica este soare duhovnicesc în lume, ce lumi­nează şi înviază pe toţi cei care sunt în întuneric şi-n umbra morţii şi sunt omorâţi de păcate.

Sfântul  Ioan de Kronstadt

Adevărurile în care cred 

Editura Sophia, Bucureşti, 2012

14 iunie 2017 - Biroul de Presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni