Ştiţi care este paradoxul secolului vitezei pe care îl moşteneşte cel în care am intrat, şi care sunt neajunsurile? Pe de-o parte, cu cât informaţiile şi mijloacele de informare sunt mai rapide şi mai sofisticate, cu atât noi, oamenii, ne cunoaştem mai puţin între noi. Pentru că primeşti ştirea, dar nu aşa cum este, sau a fost transmisă ea la origine, ci aşa cum vrea să ţi-o transmita cel care ţi-o transmite, care între tine şi sursa ştirilor adevărată pune un filtru, o oglindă, o anumită culoare care o deformează.
În general, aceasta se numeşte manipularea individului şi ea exista!
Aşa încât, iată de ce ne înstrăinăm unii de alţii, şi iată de ce şi ţările, popoarele, se înstrăinează unele de altele: pentru că se conectează pe imagine, iar imaginea este doar aceea care se transmite.
Iată de ce este nevoie ca oamenii să se apropie sufleteşte şi fizic, unii de alţii, prin vizite, prin excursii, prin călătorii, să nu aştepte totul de la televizor şi de la internet, că dacă vom ajungem să ne cunoaştem, să ne iubim, să ne urâm, să ne căsătorim, să ne înmormântăm doar prin internet, atunci într-adevăr ne vom înstrăină cu desăvârşire unii de alţii.
Repet ceea ce am spus altă dată, ca un bătrân călugăr înţelept, cu viaţă sfântă a fost întrebat de cineva: „Părinte, când o să fie sfârşitul lumii?”.
Şi el a răspuns: „Sfârşitul lumii va fi atunci când o să dispară potecile dintre casele oamenilor”.
Ei bine, nu trebuie să lăsăm aceste poteci, să dispară, să crească iarbă peste ele, ci să le păstrăm bătătorite. De aceea este importantă instituţia bisericească, fiindcă ea este aceea care ne aduce în faţa lui Dumnezeu şi ne aduce unul lângă altul.
Atunci când eşti în faţa televizorului eşti singur, pentru că vezi acolo numai ceea ce vrea televizorul să-ţi transmită. Dar aici eşti în faţa lui Dumnezeu, a slujitorilor Lui, şi laolaltă umăr lângă umăr cu fraţii tăi, şi simţi comuniunea, care este ceva esenţial şi foarte important, mai mult decât comunitatea. Şi aceasta pentru că cei care au venit aici, şi-au adus aminte că sufletul lor este cel care are nevoie de înnoire, iar înnoirea se face şi prin rugăciune.
Mitropolitul Bartolomeu Anania
