„Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite” este o slujbă specifică Postului Mare. Urmând canoanelor, aceasta slujba se poate săvârși în fiecare zi a postului, cu excepția zilelor aliturgice, când nu se săvârșește nici o Sfânta Liturghie, și a zilelor de sâmbătă și duminică, precum și de Buna Vestire.
Aceasta slujbă se pierde în secolele primare, când, din pricina persecuțiilor, creștinii obișnuiau să păstreze Sfintele Taine și în afara Liturghiei, pentru împărtășirea celor care nu puteau ajunge la săvârșirea ei și a celor care doreau să se împărtășească mai des. Astfel, pâinea, prefăcuta deja în Trupul Mântuitorului, la o Liturghie anterioara, era păstrată cu mare grija până când, înmuiată în vin binecuvântat, era dată credincioșilor, spre împărtășire. Mai târziu, mai ales în mănăstiri, pustnicii primeau binecuvântarea de a se împărtăși singuri.
Trebuie să menționăm faptul că în cadrul sinoadelor, Sfinții Părinți rânduise ca Sfânta Liturghie să nu mai fie săvârșită în zilele de rând din Postul Mare, acesta din urma fiind un post aspru. Sinodul local din Laodiceea (343), în canonul 49, oprește săvârșirea Sfintei Liturghii în zilele de rând din Postul Mare, rânduind-o doar în zilele de sâmbătă și duminică. Dar întrucât mulți credincioși doreau să se împărtășească și în timpul săptămânii, nu doar în zilele de sâmbătă și duminică, Părinții Bisericii au rânduit ca o parte din Darurile sfințite la ultima Liturghie să fie păstrate pentru împărtășirea din timpul săptămânii. Și întrucât credincioșii obișnuiau să ajuneze în fiecare zi, până la slujba Vecerniei, pentru a nu întrerupe ajunarea, credincioșii se împărtășeau seara, după slujba Vecerniei
Deja în secolul al VI-lea exista deja un ritual de împărtășire, practicat seara, bine dezvoltat, căci în slujba Vecerniei au fost înserate câteva elemente caracteristice Sfintei Liturghii. Noua rânduiala a ajuns cunoscută sub denumirea de „Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite”. Astfel, chiar daca nu se aduce Jertfa cea fără de sânge și nu se sfințesc Darurile de pâine și vin, această rânduială este numită „Liturghie” deoarece, în cadrul ei, are loc împărtășirea cu Sfintele Taine.
Deși se spunea de prin secolul a XV-lea în Muntele Atos că această rânduială liturgică este alcătuită de Sfântul Grigore cel Mare, totuși, Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că aceasta „a fost scrisa de urmașii apostolilor”. Însă de-a lungul vremii, aceasta Liturghie a fost pusa pe seama mai multor Sfinți Părinți.
Sfântul Grigorie cel Mare, episcopul Romei (540-604), numit și „Dialogul”, a sistematizat doar și a așezat în scris „Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite”, în perioada petrecută în Constantinopol.
Sursa: Creștinortodox.ro
