Aruncând o privire sumară asupra vieții Sfântului Serafin de la Sarov, ești uimit de înălțimea realizărilor sale duhovnicești. Analizându-i viața mai îndeaproape, începi să crezi că Sfântul Bătrân nu a trăit în zile apropiate nouă, ci pe vremea marilor asceți din vechime – Antonie, Pahomie, Macarie, Sava, Ilarion, Eftimie și toți ceilalți – atât de strânsă a fost legată viața sa de cea a marilor asceți. Și, de fapt, e greu să observi ceva anume din viața Sfântului Serafim care să nu poată fi comparat cu tot ceea ce au experimentat vechii asceți.
El a viețuit ca un însingurat, ca un stâlpnic, ca un sihastru, în permanentă tacere, ca pustnic și ca un avva povățuindu-și aproapele prin cuvânt și faptă. Vechii asceți își câstigau bucata de pâine cu propriile lor mâini. Și el și-a dobândit hrana din munca propriilor sale mâini. Vechii asceți nu aveau haine de schimb. Nici el nu a avut. Vechii asceți nu posedau niciun fel de obiecte materiale, așa încât își lăsau întotdeauna colibele deschise. Nici el nu poseda nimic, așa încât chilia sau coliba sa erau deschise tuturor. Vechii asceți dormeau pe pământul gol și se hrăneau foarte sumar. Nici el nu a dormit pe paturi confortabile, iar hrana sa era săracă și puțină. Vechii asceți au viețuit ani de zile în pustie. Iar el a trăit timp de 55 de ani în mănăstirea sa. Vechii asceți faceau minuni prin rugăciunile și smerenia lor. La fel și prin rugaciunile Sfântului Serafim s-au înfăptuit nenumărate minuni. Aceia erau mari oameni de rugăciune. La fel a fost și el.
Și astăzi sihastria din Sarov, unde s-a nevoit cuviosul Serafim și pe care a sfințit-o cu rugăciunile și nevoințele sale, deslușește multe lucruri tuturor celor care merg acolo. Ea îi învață pe oameni cum să-și creeze propria și adevărata lor fericire, cum să-i îndrumi pe alții spre fericire, ce este de fapt fericirea și în ce constă bunăstarea omului, cum să lupți cu slăbiciunile tale omenești și cu propriile tale neputințe. Aici oamenii se vor învăța cum să se iubească unii pe alții și cum să se ajute reciproc.
Putem noi oare să nu ne plecăm genunchii dinaintea Sfântului ascet al Sarovului? Să ne plecăm nu numai genunchii, ci și inimile noastre. Să-l fericim și să-l preamărim pe Sfântul om al lui Dumnezeu nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte. Să-l luăm drept model, să facem din învățăturile sale cheia de boltă a vieților noastre și să încercăm să ardem cu aceeași dragoste față de Dumnezeu și de aproapele nostru așa cum a ars el în pădurile din Sarov și nu numai.
Arhimandritul Lazarus Moore
Sfântul Serafim de Sarov. O biografie spirituala
