Ascultarea este dătătoare de viaţă, în timp ce neascultarea aduce moarte sufletească

În societatea actuală se observă, în special la tineri, o neascultare tot mai mare, față de părinți, față de persoanele vârstnice, față de legile și conveniențele sociale, de instituțiile statului și față de Dumnezeu. Această lipsă de ascultare degenerează, de multe ori, până la diferite forme de răzvrătire și agresivitate: vorbirea împotrivă, împlinirea voii proprii cu orice preț și prin orice mijloace, obrăznicia sau actele de violență.

Sfântul Paisie Aghioritul atenționează asupra ideologiilor și teoriilor actuale, potrivnice învățăturii creștine, unele dintre ele predate în școli, care schimbă mintea tinerilor și îi abate de la calea adevărului, spunând: „Altceva vrei să facă copilul, şi altceva face. În altă parte vrei să meargă, dar în altă parte îl duce curentul epocii. Îi susţine şi statul, le ţine isonul, îi exploatează apoi ceilalţi pe care nu-i interesează nici de patrie, nici de familie, nici de nimic, ca să-şi realizeze planurile lor” În numele unei așa-zise libertăţi lumeşti, copiii din societatea actuală se transformă în anarhişti, care nu mai ascultă de nimeni.

Libertatea adevărată înseamnă ascultare faţă de voia lui Dumnezeu, pe care multe voci moderniste o prezintă ca pe o robie. De aceea, tinerii nu mai simt ascultarea ca pe o necesitate, ca să se păzească astfel de ispite prin sfaturile celor mai mari, ci se mişcă liber după voia lor, fiind repede robiți de duhul acestei lumi, care este contrar libertății duhovnicești.

Ascultarea este dătătoare de viaţă, în timp ce neascultarea aduce moarte sufletească. Acest adevăr se referă nu doar la dreapta povățuire pe drumul vieții, ci mai cu seamă la mântuire și la moștenirea Împărăţiei lui Dumnezeu. De aici, rolul deosebit al educației religioase în familie și în școală, de a ajuta astfel tinerii să depășească orizontul limitat al acestei lumi trecătoare și de a înscrie sufletele lor pe traiectul ascendent al relației personale cu Dumnezeu. Această împreună lucrare cu harul Duhului Sfânt deschide perspectiva unei abordări existențiale pe verticală și descoperă sensul adevărat al vieții, ca împlinire în lumina veșniciei.

Sorin Lungu