Bătrânii de odinioară, dar și cei de astăzi spun adesea: ziua bună se cunoaște de dimineață. Conform dicționarului de proverbe, această expresie se poate folosi în orice situație, când dorim să arătăm că derularea unui lucru în bine sau rău, se datorează faptului, cum a fost început.
De la an, la an, asistăm la tot felul de evenimente sociale, unele mai deochete ca altele, care de cele mai multe ori ne provoacă o stare de nemulțumire. Fiecare dintre noi încercăm să dăm vina pe oricine, pentru starea proastă a lucrurilor. Și, desigur, cauze și persoane vinovate putem găsi multe, pentru că chiar sunt în unele cazuri. Însă nu aceasta ne preocupă. De aceea, n-ar fi rău să privim și dintr-un alt unghi, multitudinea problemelor care ne cauzează starea de nemulțumirea pe întreg parcursul anului.
Observăm că în perioadă Sfintelor Sărbători de iarnă, cea mai mare vâlvă, o bună parte a societăți, o face de Revelion. Fără a da, cu toate că ar trebui, mari explicații în legătură cu originea, aproape păgânească a Revelionului și cum a evoluat până astăzi, un creștin adevărat își dă bine seama că nu are mare tangență cu Revelionul. Dar pentru a înțelege mai bine ce spun și să nu creadă cineva că este o extremitate și un fanatism prin ceea ce spun, voi aduce, spre o mai bună lămurire, cuvinte din Sfânta Scriptură, cât și din învățătura Sfinților Părinți.
Dumezeu, prin gura proorocului Isaia zice: ,,Urăsc lunile noi și sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!” (Is. 1, 14). Cred că aceste cuvinte scripturistice sunt destul de lămuritoare și-n privința Revelionului. Apoi, Sfântul Ioan Gură de Aur, biciuitorul tuturor moravurilor urâte și a orice abatere de la învățătura Sfintei Biserici, spune într-o predică: ,,Anul îți va merge bine, nu când tu vei zace beat sau amețit de băuturi în ziua cea dintâi a anului, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât fiecare zi, vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beția înseninează, ci rugăciunea. Vinul stârnește furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce liniște. Ce-mi folosește mie o zi senină, când conștiința mea este întunecată? Dacă voiești, ca să ai vreun folos de la Anul Nou, mulțumește Domnului acum, când a trecut un an. El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieții tale, și zi către tine însuți: zilele aleargă și trec, numărul anilor se împlinește, noi am și săvârșit o mare parte din cale, dar ce bine am facut noi în ele? A se veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii (focuri de artificii) locurile publice și a împleti cununi, și altele asemenea, este o nebunie copilărească. Dacă ești creștin, nu mai aprinde în această zi focuri (artificii) pe piețe, ci aprinde înăutrul tău lumina cea duhovnicească.”
Dacă începem anul cu tot felul de fărădelegi (beții, îmbuibări, încălcări de post, certuri, desfrânări, bătăi, furtișaguri, muzică, dansuri și multe alte păcate), să nu așteptăm mari și frumoase realizări pe parcursul anului. La fel și o casă, dacă începi să o clădești prost, nu vor mai fi pereții drepți și frumoși. Prolificul apologet al zilelor noastre, părintele Constantin Necula, zicea: ,,Spune-mi de ce te bucuri, ca să spun cine ești. Dacă te bucuri de post, rugăciune, venire la biserică, înfrânare de la dezmerdări, arăți că ești o persoană în care mai este viu Duhul lui Dumnezeu. Iar dacă te bucuri de sosirea revelionului, de mâncăruri, băuturi, distracții și alte dezmierdări păcătoase, arăți că ești un rob al păcătului. Dar uneori ajungem și mai rău, după cum afirma și proorocul David: Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturat-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor” (Ps. 48, 21).
Părintele Cleopa, marele duhovnic al secolului XX spune: ,,Chiar dacă ai un prilej de bucurie pentru unele realizări din anul ce a trecut, nu-ți este interzis să te bucuri cu prietenii la o masă de sărbătoare, însă toate să se petreacă în limita bunului simț. Dar toate acestea după ce mai întâi i-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru toate câte ți le-a dat în anul ce a trecut și mai cu seamă pentru că nu ne-a pedepsit pentru păcatele săvârșite”.
Pentru seara de Revelion e bine să ținem cont și de îndemnul Sfântului Apostol Pavel care spune: ,,Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceti, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceți” (I Cor. X,31). Or, ceea ce se petrece în seara de Revelion, numai spre slava lui Dumnezeu nu se fac.
Cât de mult ne întunecă cel rău! Mulțimea oamenilor, și mai ales creștini, atât începutul, cât și sfârșitul anului, aproape că i-l închină celui rău. Greșesc zicând acestea?!? Mergeți singuri, în orice biserică doriți (excepții făcând poate doar câteva) și vă veți convinge de acest adevăr dureros. Începând un lucru, e firesc să ceri ajutorul lui Dumnezeu. Terminând un lucru, trebuie să aduci mulțumire lui Dumnezeu. Or, cu mare părere de rău, acest adevăr nu se prea trăiește, deoarece nici în prima și nici în ultima zi a anului, creștinii nu vin să se închine lui Dumnezeu, pentru a-i mulțumi și a-i cere ajutorul. Și dacă vin, sunt prea puțini. Apropo, câți merg în seara de revelion la brad și la concert în centru (atunci când e permis, nu acum în pandemie, deşi şi acum mai merg la brad)? Oare bradul și cei de pe scenă sunt mai presus ca Dumnezeu?
În fine, de-aș mai încerca să adaug ceva de la mine, pentru a convinge pe cineva, ar fi probabil vorbe în vânt. Dacă nu ne convinge și nu ne trezește conștiința, cuvintele Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți, atunci ceea ce spune un oarecare preot, e puțin probabil să aibă mare izbândă şi impact. Bineînțeles că cel care ascultă de Hristos, va asculta de sfatul și povața slujitorilor, iar cel ce nu ascultă de Hristos, nu va asculta nici de oameni. Oricum, despre acest aspect, mai puțin creștin, Iisus ne-a prevenit spunându-ne: ,,Dacă nu m-au ascultat pe Mine, nici pe voi nu vă vor asculta”.
Totuși, nu deznădăjduiesc, căci știu, după un alt cuvânt al Scripturii, că mai sunt încă mulți, care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal, adică, cum ar veni, în fața Revelionului.
Iar după cele ce s-au petrecut în anul curent, 2020, cred că nu prea există un motiv de petrecere şi distracţie.
Preot Ștefan RÎMBU
