Întrucât astăzi Biserica noastră îl sărbătoreşte pe Antonie cel Mare, e un bun prilej să spunem câteva învăţături din viaţa lui. El s-a născut în secolul al III – lea, în Alexandria, din părinţi evlavioşi, dar şi bogaţi, care murind l-au lăsat moştenitor al unei mari averi. Cu toate că erau îndestulaţi în cele materiale şi aveau posibilităţi solide, totuşi Antonie nu este dat la şcolile vremii pentru a fi învăţat. Dar cu toate acestea, prin credinţa şi dragostea sa faţă de Dumnezeu, cât şi prin educaţia creştină destul de profundă din familie, s-a dovedit a fi mult mai înţelept decât alţi învăţaţi.
Încă de tânăr se ducea la biserică. Aceasta fiindu-i defapt şcoala în care s-a educat cel mai bine. Într-o duminică a auzit în Evanghelie că Hristos spune acelui om bogat care căuta desăvârşirea: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde ale tale şi dă-le săracilor” (Matei 19, 21). Şi noi am auzit acest cuvânt de multe ori, dar nu ne impresionează prea mult. El a auzit acest cuvânt pentru prima oară şi nu a fost nevoie să-l mai audă o dată. Imediat a spus: „Acest cuvânt se referă la mine”. Şi imediat ce a ieşit din biserică, a luat eroica hotărâre şi a vândut toate cele moştenite şi a ieşit din cetate spre pustie. Acolo a trăit mulţi ani, peste 85, iar toată viața sa i-a fost de 104 ani.
În Alexandria existau înţelepţi, care citeau multe cărţi. Aceştia au auzit de faima lui şi nu se pricepeau cum un analfabet reuşise să ajungă la astfel de măsuri. S-au dus deci şi l-au aflat în pustie și fiind în dialog cu el, sau minunat de înțelepciunea lui. Faima Marelui Antonie a ajuns până la Constantinopol. Constantin cel Mare s-a minunat de el şi i-a trimis o scrisoare. Când a ajuns scrisoarea în pustie ucenicii îi spuneau: „Cât de mult îl preţuieşte împăratul pe dascălul nostru!” Iar Marele Antonie a spus: „Vă minunaţi că un împărat pământesc mi-a trimis o scrisoare? Să vă minunaţi de scrisoarea Împăratului Ceresc, care este Sfânta Scriptură, pe care trebuie s-o citim cu interes și ardoare.”
În viața sa pusnicească, Sfântul Antonie, avea război mare de la cel viclean, dar nu s-a lăsat biruit, căci prin rugăciune şi osteneală duhovnicească a învins orice atac devolesc. A dus luptă aprigă şi împotriva vrăjmaşilor văzuţi, adică ereticii arieni, întrucât a trăit în vremea lor.
Aşadar, prin viaţa Cuviosuului Antonie, căruia nu întâmplător i se mai spune şi „cel Mare”, suntem îndemnaţi să trăim şi să ne conducem viaţa după cuvântul Evanghelie, să ne luptăm cu ispitele celui rău biruindu-le și să ne împotrivim rătăcirilor, dezbinărilor și ereziilor. Iar pentru aceasta să ne rugăm sfântului, ca să ne întărească cu puteri duhovnicești întru înfăptuirea acestor lucruri minunate şi sfinte.
Augustin Kantiotis
Mitropolit de Florina
