Auzim că oamenii se întreabă unul pe altul: al cui eşti tu? Iar cel întrebat răspunde: eu sunt robul cutărui stăpân sau sunt fiul cutărui tată, ş.a.m.d. Dacă însă creştinul este astfel întrebat, ce ar trebui el să răspundă? Cu adevărat, fiecare creştin trebuie să răspundă: „Eu sunt robul lui Hristos“, „căci robul care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului” (1 Cor. 7: 22; Rom. 10: 9; Col. 3: 24).
Însă cercetează-ţi, creştine, conştiinţa şi vezi dacă lucrezi tu oare pentru Hristos, dacă faci voia lui Hristos precum robul face voia stăpânului. Sfinţii mucenici, când erau întrebaţi de chinuitorii lor: „Ai cui sunteţi voi?”, răspundeau cu îndrăzneală: „Noi suntem creştini, noi suntem robi ai lui Hristos”. Dar ei au fost cu adevărat credincioşi Domnului Hristos, încât nu şi-au cruţat sângele şi viaţa pentru mărturisirea sfântului Său nume. Aşa L-au iubit, încât nici cinstea, nici slava, nici bogăţia lumii acesteia, nici plângerea şi lacrimile părinţilor lor, ale soţiilor şi copiilor, nici chinurile înfricoşătoare nu i-au amăgit. „Căci sunt încredinţat că nici moartea… nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu” (Rom. 8: 38-39). Iată adevăraţii robi ai lui Hristos, iată adevăraţii creştini, fiii luminii, fiii Sfintei Biserici, blândele oi ale lui Hristos, soldaţii neînfricaţi ai împăratului Hristos, mădularele preaiubite ale trupului lui Hristos, copiii Dumnezeului Celui preaînalt şi moştenitorii Împărăţiei Lui!
Iar tu, creştine, care îl mărturiseşti pe Hristos, dar trăieşti nesocotind învăţăturile Lui, tu, zic, întreabă-te: „Sunt eu rob al lui Hristos?” Într-adevăr, mare vrednicie este să fii rob al lui Hristos. Această cinste şi vrednicie este cu mult mai mare şi mai înaltă decât a fi odrasla vreunui cneaz slăvit sau a unui împărat pământesc. „În Domnul se va lăuda sufletul meu” (Psalm 33: 3).
Mulţi se laudă: „Eu sunt robul cutârui stăpân binecunoscut sau sunt sluga acelui cneaz, sau moşier, sau a acelui împărat“. Dar creştinii, cu dreptate şi cu vrednicie, se laudă cu Domnul lor: „Noi suntem robii Împăratului Ceresc, ai lui Iisus Hristos“. Într-adevăr, aceasta şi este adevărata laudă, slava, cinstea şi vrednicia cea mai aleasă – să te numeşti rob al lui Hristos. Dar cum să se numească robul lui Hristos cel care slujeşte păcatului, lumii şi propriei persoane, iar nu lui Hristos? Ce folos ai să te numeşti robul lui Hristos, dacă nu eşti robul Lui; să fii creştin după aspectul exterior şi după mărturisire, iar înlăuntru, cu firea să fii păgân sau – chiar mai rău decât atât – să fii dobitoc? Sfântul Apostol ne face cunoscute trăsăturile robilor lui Hristos, ca să ne cercetăm pe noi înşine şi să cunoaştem de suntem robii lui Hristos. „Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele” (Gal. 5: 24). Iată însuşirile oamenilor şi robilor lui Hristos!
Răstigneşte-ţi, creştine, trupul, cu patimile şi cu poftele lui, şi vei fi cu adevărat robul lui Hristos. Prin mărturisire şi fapte vei fi creştin. Altfel, mincinos este cel ce se numeşte creştin, dar nu are fire creştinească şi nu trăieşte creştineşte. Fii creştin înlăuntrul inimii, iar nu în afară, şi atunci vei fi rob adevărat al lui Hristos. „Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?”, spune Domnul (Luca 6: 46). Împlineşte voia Domnului şi atunci îl vei numi Domnul tău şi El te va recunoaşte de rob al Său.
Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk,
Comoară duhovnicească, din lume adunată
