,,Cel ce urmează poruncilor lui Hristos, nu moare niciodată.Moare după trup, după patimi, dar se învrednicește a trăi încă din această viață în Rai, în Biserica noastră.Iar apoi în veșnicie”
SF.Porfirie Kafsokalivitul
Cu adevărat, aceste cuvinte parcă ar fi fost scrise anume pentru Schierodiaconul ARSENIE(Sarandii), viețuitor al mănăstirii,,SF.M.Mc.Pantelimon” din muntele Athos, care în data de 17 ianuarie a trecut la cele veșnice.
Fiecare pierdere a unui viețuitor de manastire, înseamnă o durere lumească dar o bucurie duhovnicească prin învățătura pe care ni-o dă Sfânta noastră Biserică, că ,,moartea, nu este altceva decît trecerea de la cele vremelnice spre cele veșnice” sau că ,,întreaga noastră viață, este o continuă pregătire pentru veșnicia și lumina la care suntem chemați de către Ziditorul”,Cu adevărat Schierodiaconul Arsenie(Sarandii), a dat dovada de o înaltă ținută și purtare duhovnicească, întrucît de-a lungul timpului, am avut deosebita ocazie și plăcere de ne consulta în diferite întrebări de ordin duhovnicesc.
Nu este de trecut cu vederea, și ascultarea deloc ușoară pe care acesta a dus-o de-a lungul anilor, întrucît a fost conducător al Corului principal din Mănăstirea Rusă de pe Muntele Athos ,,Sf.M.Mc.Pantelimon”, slujire care necesită în primul rind dragoste și rugăciune, pentru că aceste două elemente într-o simbioză perfectă, creează anturajul plăcut în care mintea poate coborî în inimă, unindu-se în rugăciune.
A avut în timpul vieții, arzînd în inima sa, dorul de a fi tot mai aproape de Dumnezeu, tocmai de aceea a ales a se sălășlui în Muntele Athos, dînd dovadă de o totală și reală lepădare de cele lumești,pentru a putea gusta încă din timpul vieții, bucuriile cerești.Zic pentru a gusta din timpul vieții bucuriile cerești, întrucît Sfinții Părinți afirmă că ,, Sunt, două feluri de bucurii, ce nu se pot uni, pentru ca nu vei putea a te bucura aici pe pamînt de plăceri trecătoare, și în cer a împărăți cu Hristos”, și iată că acesta, a ales să meargă pe acel drum îngust, dar care să-l ducă spre mîntuire.
Viața unui călugăr este o continuă luptă, este o continuă dăruire de sine prin rugăciune pentru lume, deși lumea întreagă nu este vrednică de rugăciunile acestor adevărați atleți ai lui Hristos, și iată că Hristos și-a luat la Sine pe acest vrednic ostenitor, binecuvîntînd pămîntul Moldovei-pentru că este locul unde s-a născut, pamîntul Odessei(Ukraina)-locul unde a fost tuns în monahizm, și totodată pamîntul Greciei-pentru că în Muntele Athos, prin purtarea de grija a Preacuratei Fecioara Maria, acest ostaș vrednic al Său și-a dus la bun sfîrșit lucrarea încredințată prin Pronie Divină.
Îmi îndrept gindurile pline de adîncă prețuire față de întreaga obște a Manastirii ,,Sf.M.Mc.Pantelimon”, evidențiind un singur lucru, ca deacum înainte, cetei de vrednici ostenitori ai acestei Mănăstiri, I s-a mai adaugat un membru, care v-a continua deja să înalțe rugăciuni și cîntare de Slavă, în fața Tronului Împăratului Ceresc, alături de SF.Siluan Athonitul și Cetele Îngerești. Bucurați-vă cu bucurie duhovnicească, că Dumnezeu rînduește toate după a Sa purtare de grijă, îmbărbătați-vă prin exemplul de viață al celui adormit în Domnul, căci Hristos este țelul vieții noastre.
Sincere condoleanțe tuturor celor care l-au cunoscut pe Schierodiaconul Arsenie(Sarandii), și cu dragoste în Hristos Domnul vă îndemn sa înălțăm rugăciuni pentru odihna celui pe care L-a ales, dar și de mulțumire că am avut ocazia să ne bucurăm de prezența sa printre noi, dar și de sfaturile pline de căldură, întrucît ,, Biserica Ortodoxă este o bucurie a tuturor de toți” (Pr.Dumitru stăniloae)
