În a doua zi a pelerinajului, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nsporeni, împreună cu grupul de pelerine și-au continuat călătoria sfînă și precum albina culege nectarul din cele mai frumoase flori astfel și pelerinii noștri au început din zorii zilei, să adune nectarul duhovnicesc din cele mai sfinte locuri ale Israelului.
Primul popas a fost în Btleem-casa pâinii.
Betlehem – locul în care s-au arătat mulţime de îngeri vestind naşterea lui Mesia şi spunînd: „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Betleemul se află la circa 9 km sud de Ierusalim. În evreeşte Bat Lehem înseamnă casa pâinii. În primele secole creştine, Betleemul era un sătuc neânsemnat, din care cei mai mulţi iudei fuseseră alungaţi în timpul împăratului Adrian (117-138) ceea ce a făcut că acolo să mai rămână doar puţini locuitori păgâni şi cript-o creştini. În timpul lui Adrian, în peştera Naşterii Domnului a fost construit un altar închinat zeului Adonis cu scopul de a fi împiedicat accesul primilor creştini în acest loc.
Biserica Naşterea Domnului din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri creştine de închinare. Această biserică a fost ridicata pe locul peşterii în care S-a nascut Mântuitorul Hristos. De asemenea, Biserica Naşterea Domnului este şi una dintre cele mai vechi biserici creştine din lume păstrate până astăzi.
A urmat reședința Patriarhală și întîlnirea cu reprezentantul Patriarhiei Înaltpreasfințitul Mitropolit EUTUHIE, Președintele Consiliului Editorial și Președintele Judecății Sinodale a Patriarhiei Ierusalimului.
După reședința Patriarhală pelerinii au mers spre Manastirea ortodoxa de maici Saydannaya, aflata sub obladuirea Patriarhiei Ierusalimului.
Manastirea a fost construita cu multa vreme in urma pe locul casei mamei Sfintei Ana, mama Sfintei Fecioare Maria, preoteasa Maria sau Mariam ori Miriam si a sotului ei, preotul Matthan. De aceasta sfanta manastirea este legata si minunea cu musulmanul ce a fost cusut de Insasi Maica Domnului, dupa ce fusese ucis si taiat in bucati de raufacatori.
Aceasta manastirea este singura care gazduieste o icoana a Sfintei Miriam, mama a trei fete, Maria, Ana si Sovia. Despre Maria nu stim nimic, in schimb Ana este Sfanta Ana, Mama Nascatoarei de Dumnezeu, iar Sovia este mama Elisabetei, mama Sfantului Ioan Botezatorul..ce frumoasa increngatura de sfinte rudenii!.Un sir lung de maternitate trupeasca imbogatit de cea spirituala, care ne aminteste si ne arata concret prin exemplul viu ca femeia se mantuieste prin nastere (trupeasca dar mai ales duhovniceasca) de prunci! Aici pelerinii noștri s-au închinat înălțînd imne de laudă Sfintelor de aici.
Ierarhul împreună cu grupul de pelerini și-au continuat călătoria poposind în casa Sfîntului Apostol Marcu. El este primul apostol care a oferit casa pentru a fi Biserică, astfel a devenit prima biserică creștină. După tradiția creștină, se spune că aici a fost Cina cea de Taină și tot aici a avut loc Pogorîrea Sfîntului Duh. Aici pelerinii noștri s-au închinat icoanei Maicii Domnului, zugrăvită de Sfîntul Apostol și Evanghelist Luca și în Biserica Adormirii Maicii Domnului.
Următorul loc de închinare a fost Mănăstirea Sf. Simeon primitorul de Dumnezeu după care Mănăstirea Sfintei Cruci care nu este departe de Ierusalim. Mănăstirea Sfintei Cruci este o mănăstire ortodoxă veche aflată în purtarea de grija a grecilor, aşezată la mică distanţă de Ierusalim, în valea numită Rehaviah, adica „a Crucii”. Potrivit tradiţiei locale mănăstirea a fost zidita pe locul de unde a fost tăiat copacul din care a fost făcută Sfânta Cruce a Mântuitorului, folosită pentru răstignire.
Se crede ca prima biserică aflata la acea vreme în ruina, fusese ctitorita la ordinul Sfântului Împărat Constantin cel Mare. De asemenea, se spune că împăratul creştin a dat locul cu pricina regelui georgian Mirian al III-lea de Iberia, dupa convertirea acestuia la crestinism, impreuna cu întreaga ţara, în anul 327. Actualul ansamblu monahal al Manastirii Sfintei Cruci a fost zidit in secolul al XI-lea, în vremea domniei regelui Bagrat al IV-lea, de catre georgianul Giorgi-Prokhore din Shavsheti.
Mănăstirea a fost zidita de catre mai multi calugari ortodocsi din Sfântul Munte, acestia fiind sprijiniti financiar de catre imparatul din Georgia. Locul exact al rădăcinii Pomului celui Sfânt se afla în încinta mănăstirii, într-o capela subterană, fiind încadrat cu marmură şi bronz. Prin partea stângă a bisericii, o uşă conduce, printr-un culoar stramt spre locul în care se află sfinţenia.
In aceasta capela sunt asezate mai multe icoane ce înfăţisează istoria Copacului: Lot, scăpînd din Sodoma; Avraam, dând lui Lot cele trei semințe; Lot, plantînd semințele; Lot, udând Copacul Sfânt cu apă din Iordan; tăierea Copacului si cărarea acestuia spre Golgota; pironirea pe Cruce a Mantuitorului, în vederea soldaţilor romani, a Maicii Domnului si a Mariei Magdalena; Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos.
Închinînu-ne la acest loc sfînt, am dat slavă lui Dumnezeu pentru marea Sa iubire de oameni, Care a ştiut şi a dorit să se răstignească de bună voie pentru noi. Şi astăzi El se răstigneşte în chip tainic la fiecare Sf. Liturghie. Sîngele Său curge şi astăzi pentru păcatele noastre. Cine dintre noi se mai gîndeşte la acest lucru? Cîţi dintre noi conştientizează faptul că Fiul lui Dumnezeu din marea Sa iubire de oameni şi astăţi este biciuit, bătut în cap, lovit din toate părţile de păcatele, de vorbele noastre păcătoase, de înjurăturile de Dumnezeu şi de Cruce, de toate păcatele pe care de obicei omul contemporan le acoperă cu varul părerii de sine şi a mîndriei viclene şoptîndu-şi că eu n-am păcate, eu la nimeni rău nu am făcut, eu sunt mai curat decît alţii..ş.a.m.d.”
Ultimul popas pelerinii noștri l-au făcut la Mănăstirea ,,Горницкий монастырь” locul unde s-a întîlnit Preacurata Maria și sfînta Elisabeta, loc în care evanghelia de la Luca ne relatează că Maica Domnului a locuit trei luni.
