Cei șapte frați Macabei: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim şi Marcel, mama lor Solomoni şi dascălul lor Eleazar, au trăit în timpul împăratului Antioh Epifanis (175-164 î.Hr.) Aceștia împreună cu mama lor au fost prinși și aduși în fața împăratului Antioh, obligați fiind să mănânce carne de porc, lucru contrar credinței iudaice. Refuzul consumării cărnii de porc (deoarece ei erau credincioși în legea mozaică și așa prevedea legea lor de credință) a însemnat condamnarea lor la moarte.
Primul dintre frați care a refuzat să jertfească idolilor și să consume carne de porc a fost jupuit de piele și ars în văzul celorlalți, la fel și al doilea. Celui de al treilea frate i s-a tăiat limba apoi a fost torturat, murind în chinuri. Ceilalți frați, până la al șaselea, au fost supuși fiecare la chinuri asemănătoare până la moarte și fiecare a mărturisit pe Dumnezeu înainte să moară.
După ce primii șase fii ai săi fuseseră omorâți în fața ei, mama acestora, care se numea Solomoni, a primit porunca împăratului să îl sfătuiască pe fiul ei să treacă la păgânism iar în schimb împăratul să îl facă pe băiat unul din dregătorii lui. Cel mai mic dintre frați a refuzat tot ce putea primi în schimbul credinței lui și a fost chinuit și apoi ucis ca frații săi.
Văzându-și cei șapte fii morți, Solomoni s-a rugat lângă trupurile lor apoi și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în aceeași zi. Pentru moartea lor mucenicească, Dumnezeu a binecuvântat poporul evreu cu un bărbat viteaz pe nume Iuda Macabeul, care a alungat asupritorii poporului.
