„un cneaz dăruit cu blândeţe, jertfelnicie şi minte sclipitoare”.
Biografia Sfântului Alexandru
Sfântul Alexandru s-a născut la 30 mai 1220 (după unele surse în anul 1219 iar după alte mai recente în anul 1221), în Pereaslavl, pământul Suzdalului. El a fost fiu al Marelui Cneaz Iaroslav Vsevolodovici și al fericitei cneaghine Teodosia. La vârsta de trei ani, el a fost luat de mama sa iubita și afierosit lui Dumnezeu ca viitor cneaz al Rusiei. A fost educat de bunicul sau, care l-a învățat pe el cititul în Biblie și Psaltire; și l-a ajutat să își dezvolte puterile fizice, precum și priceperea și bărbăția în cele mai periculoase vânători.
Educație și credință
Viața Sfântului Alexandru arăta însușirile sale extraordinare, vădite încă din frageda copilărie. El a învățat repede să citească și să scrie și petrecea ceasuri întregi în lumea cărților; se ocupa mai ales cu studierea Sfintei Scripturi. Era puternic, capabil, viteaz și frumos. Peste tot el era primul și la citirea Psaltirii și la vânătoare și prin urmare și la război. Dar, în același timp, el avea permanent voința de a pătrunde în adâncul sufletului.
El Îl iubea pe Dumnezeu din tot sufletul, îi iubea și pe oameni și, pe lângă bărbăția sa, îl caracteriza milostenia și puterea de compătimire a suferințelor semenilor. Viziunea cneazului asupra lumii s-a dezvoltat din frageda copilărie în doua direcții, tipice pentru cnejii Suzdalului. Pe de o parte, era Biserica și viata bisericească, cu mersul la biserica, la liturghie, devreme, fapt care întărea dragostea de Biserica și de slăvire a lui Dumnezeu, precum și răspunderea față de Dumnezeu și de patrie.
Apărător de Patrie
Merita a fi cinstit ca mare conducător de oști, pentru ca în toată viața sa n-a pierdut nici-o bătălie. Cu oști puține i-a învins pe cei mai puternici dușmani. Ai săi l-au socotit un geniu militar harismatic. Dar este ceva ce îi aduce lui o deosebita cinste: în acea epoca întunecată a războaielor fratricide neîncetate, sabia lui niciodată nu s-a murdărit de sânge rusesc și numele lui nu s-a pătat prin participarea la nici-un război fratricid. Poate ca tocmai acest fapt s-a fixat în amintirea poporului și i-a adus o cinste deosebita.
Ridicarea Suzdalului s-a lovit de Novgorod. în Rusia de Nord au apărut doua centre: cel puternic Suzdalul, și cel bogat, iubitorul de libertate Novgorod. Între Suzdal și Novgorod era o adâncă deosebire. Novgorodul se găsea pe drumul Suzdalului. Din aceasta pricina a început lupta permanenta din Suzdal și Novgorod.
Măreția Sfântului Alexandru constă și în aceea ca el, din fragedă tinerețe, a recunoscut în față lui Dumnezeu adâncul tragism al epocii sale istorice și, după cuvintele Mântuitorului, de buna voie și-a primit crucea sa, aceea de Mare Cneaz și I-a rămas credincios lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții sale.
Apărător de credință
Sfântul Alexandru a fost chemat de Domnul la slujirea de mare cneaz într-o epoca istorica grea pentru Rusia. La nord îi amenințau suedezii, cu armata lor regulata. De la apus îi nelinișteau neîncetate năvăliri ale Lituaniei. Principalul pericol îl reprezentau doua ordine catolice, care s-au unit în timpul lui Alexandru -Llivonski și, mai ales, puternicul și disciplinatul ordin al cavalerilor teutoni- care avea pretenții nu numai asupra pământului rusesc, ci și asupra Ortodoxiei, pe care o voiau supusa de puterea catolica. Iar din răsărit veneau peste Rusia cei ce creșteau în putere, cei din Împărăția Mongola. Aceasta atinsese în acea vreme cea mai mare înflorire a ei, care se întindea de la Turghestan până la granițele Chinei de Nord și pana în pustiul asiatic Gobi.
Într-o epocă de mari tulburări, Alexandru Nevski a fost un om care a apărat pământurile și poporul său cu mare curaj și ale cărui acțiuni, deși puse sub semnul întrebării de unii istorici, au menținut cu succes integritatea teritorială a țării sale. Ca o consecință a actului său de supunere în fața Marelui Han mongol, Alexandru a fost în măsură să salveze atât cnezatele sale (Novgorod și Vladimir), dar și alte meleaguri rusești, de la dezastru.
Iubitor de pace, dar și de credință, Sfântul Alexandru Nevschi a luptat mereu pentru păstrarea credinței ortodoxe, pentru îngrădirea de păgâni a țării sale și pentru iubirea între frați.
În 1263, când câteva orașe rusești au refuzat să plătească tributul datorat mongolilor, Alexandru s-a dus el însuși la curtea Marelui Han pentru a cere iertare în numele orașelor rebele și pentru a opri astfel oștile mongole care erau deja în drum spre Novgorod. Deși a reușit în acest demers, acesta a fost ultimul și cel mai dificil serviciu pe care l-a făcut pentru poporul său, Alexandru Nevski murind la data de 14 noiembrie 1263 în timpul călătoriei de întoarcere la Novgorod.
Se înțeleg astfel mai bine cuvintele rostite de mitropolitul Chiril al Vladimirului la primirea veștii morții lui Alexandru Nevski, care i-a anunțat pe enoriașii adunați în catedrală: „Copiii mei dragi, aflați că soarele Rusiei a apus!”
Pentru toate faptele sale eroice făcute în slujba poporului său și pentru apărarea credinței creștine ortodoxe, încă din 1547 Biserica Ortodoxă Rusă l-a proslăvit ca sfânt.
Multe minuni şi arătări se săvârşiră la mormântul său, iar în 1380 au fost aflate moaştele sale necuprinse de stricăcine, răspândind bună mireasmă şi săvârşind minuni până astăzi.
Soţia sfântului Alexandru este şi ea cinstită de către Biserică: Sfânta Alexandra Briacislavovna. Deşi se ştiu foarte puţine despre viaţa ei, a rămas în conştiinţa poporului rus pentru viaţa sa plină de cucernicie şi smerenie.
Catedrala ,,Sf. Binecredincios Cneaz Alexandru Nevschi” din orașul Ungheni
Istoria bisericii “Sf. Bin. Knz. Alexandru Nevski” din Ungheni se înscrie cu uşurinţă în tabloul evoluţiei generale a vieţii religioase din Basarabia secolului al XX-lea. Aspectele specifice ale acesteia sunt determinate de evoluţia unor evenimente pe plan local.
Campania de construcţie a căilor ferate, iniţiată de administraţia ţaristă în a II-a jumătate a sec. XIX, a determinat apariţia unui şir de localităţi. Astfel, în perioada anilor 1871-1875, odată cu trasarea segmentului de cale ferată Chişinău-Iaşi, apare o nouă localitate Ungheni-târg. Aici boierul Mihail Buznea a înfiinţat un târg agricol. Oamenii se stabileau cu traiul lângă locurile unde munceau. Ungheniul a fost dintotdeauna aşezat în imediata vecinătate a unor importante căi comerciale din trecut, cum au fost Marele Drum Comercial Moldovenesc şi Drumul Pescarilor.
Într-o circulară a Direcţiei Generale pentru problemele gospodăriei cu nr. 40/9314, din 1 decembrie 1907, se arăta că la acea dată din 2300 locuitori ai Ungheniului-târg, sub aspect confesional 670 erau creştini-ortodocşi. Necesităţile spiritulae ale acestora erau întreţinute, probabil de cea mai apropiată biserică din zonă – “Sf. Ierarh Nicolae” din satul Dănuţeni (astăzi cartierul oraşului Ungheni). Având în vedere că numărul menţionat mai sus nu includea copiii familiilor creştin-ortodoxe, credem că la începutul secolului al XX-lea la Ungheni exista o comunitate numeroasă de credincioşi, pentru ale cărei necestităţi spirituale era necesară construcţia unui locaş sfânt propriu.
În calitate de motivaţie finală întru edificarea acestuia a servit marcarea, în anul 1903, a unui sfert de veac de la începutul războiului ruso-turc din 1877-1878, pentru eliberarea ţărilor balcanice. Sărbătoarea trebuia să se desfăşoare cu mult fast în toată Basarabia, fiecare comunitate urmând a-şi alege modul organizării acţiunilor dedicate evenimentului. La Ungheni s-a decis că cel mai indicat lucru în acest sens ar fi ridicarea unei biserici ortodoxe. Cu atât mai mult cu cât în anul 1877, aici a venit însuşi ţarul Alexandru al III-lea şi a dat citire declaraţiei de război în faţa trupelor imperiale care urmau să treacă Prutul împotriva Imperiului Otoman.
Astfel, fiind soluţionate principalele probleme organizatorice, la 30 august 1903, un numeros cortegiu festiv, format din locuitori ai Ungheniului şi satelor învecinate, în fruntea căruia se afla însuşi Episcopul Chişinăului şi Hotinului, IACOB, (Piatnițki) (26.01.1898 – 12.08.1904) a pornit de la biserica “Sf. Ierarh Nicolae” din Dănuţeni spre Ungheni, cântând psalmi, la locul unde avea să fie edificată viitoarea biserică. Punerea pietrei de temelie şi sfinţirea acesteia s-a făcut în prezenţa unui mare număr de invitaţi importanţi, atât din ţară cât şi de peste Prut: gubernatorul Basarabiei, şeful Direcţiei de jandarmi din Basarabia, consulul şi viceconsulul rus la Iaşi, şeful poliţiei de frontieră din România, ş.a. A fost şi un bun prilej de întărire a prieteniilor dintre Conducătorii prezenţi.
La insistenţa celor prezenţi, gubernatorul, A. Haruzin a expediat la reşedinţa de vară a ţarului, la Belovej, o telegramă în care se spunea:
“Astăzi, la staţia de cale ferată Ungheni, a avut loc punerea pietrei de temelie a bisericii “Sf. Cnz. Alexandr Nevski”, în sfânta amintire a zilei de neuitat de binecuvântare pe acel loc, a armatelor ruse, de către adormitul întru Dumnezeu, ţarul Alexandru al III-lea…”.
Răspunsul a urmat neîntârziat. Fiind semnat de general-aghiotantul ţarului, baronul Fridrexon, acesta conţinea următoarele:
“La raportul meu despre telegrama Excelenţei Dumneavoastre, Măria Sa, ţarul, m-a însărcinat din numele său să mulţumesc administraţiei locale, comitetului de construcţie şi locuitorilor orăşelului, cu prilejul punerii pietrei de temelie a bisericii”.
Autorul proiectului pentru biserica ,,Sf. Cnz. Alexandr Nevski”
Proiectul viitoarei biserici a fost conceput de către cunoscutul arhitect rus A. I. Bernardazzi, descendent al renumitei familii de arhitecţi de origine italiană, stabiliţi la începutul secolului XIX-lea în Rusia. A.I. Bernardazzi a activat aproape 3 decenii în Basarabia. A fost angajat al Comisiei basarabene de construcţii şi drumuri, unde, timp de 22 de ani, a fost arhitect-şef al oraşului Chişinău. În virtutea acestei funcţii el s-a ocupat îndeosebi de construcţii laice. În Moldova, cu regret, A. Bernardazzi este autorul doar a patru proiecte de locaşuri sfânte: Biserica “Sf. Pantelimon” din or. Chişinău, paraclisul bisericii armene din or. Chişinău, biserica din comuna s. Ustia (Orhei), şi biserica “Sf. Cnz. Alexandr Nevski” din or. Ungheni. Puţine la număr, acestea sunt relevante opere de cultură şi arhitectură.
În momentul când s-a făcut apelul pentru edificarea bisericii din Ungheni, marele arhitect era stabilit deja la Odessa. Cu toate acestea el a răspuns solicitării şi a donat membrilor comitetului de construcţie proiectul viitoare construcţii ecleziastice. Astfel, legat de numele acestei celebre personalităţi în arhitectura secolului XIX – începutul secolului XX, biserica din centru străvechii aşezări de pe malul Prutului, a căpătat o inestimabilă valoare culturală.
Arhitectura bisericii “Sf. Cnz. Alexandru Nevski”
Biserica “Sf. Alexandr Nevscki” a fost ridicată în perioada când majoritatea bisericilor moldoveneşti, construite din nuiele şi lut, fiind vechi se ruinau, iar autoritatea ţaristă impunea ridicarea celor noi din piatră, după proiecte tip, elaborate la Sankt-Petersburg. Proiectul standard avizat, numit şi rusesc sau bizantino-rus, prin morfologia sa arhitecturală era străin culturii moldoveneşti. În cazul bisericii din Ungheni însă, A. I. Bernardazzi a reuşit să salveze situaţia printr-un proiect inspirat. Respectând rigorile arhitecturii ecleziastice ruse şi evitând plafonarea impusă de planul acelui timp, el a creat proiectul unei biserici deosebită de tot ce se construia atunci în gubernia rusă Basarabia, totodată împăcând toate părţile.
Planul centrist al bisericii din Ungheni este dezvoltat moderat de-a lungul unei axe longitudinale. Arhitecutra edificiului este dominată de cupola centrală, masivă, căreia i se subordonează şi absida altarului. Aparenta iluzie a unei construcţii greoaie este înlăturată de echilibrul creat de turnul clopotniţei. Având spaţiul central nuanţat puternic pe verticală fapt care generează volum, turnul cu acoperiş piramidal înviorează imaginea bisericii prin supleţea sa. Etajat, sub aspect funcţional, turnul clopotniţei serveşte ca pronaos. Ferestrele alungite orânduite frumos ale cupolei centrale la fel dau o nuanţă de fineţe construcţiei ecleziastice.
Folosind o structură planimentrică şi spaţială de sorginte rusă, A. I. Bernardazzi a reuşit rezolvări distincte, care nu se regăsesc în arhitectura altor construcţii ecleziastice. Problema simetriei construcţiei a fost soluţionată prin ridicarea a patru turnuleţe, octogonale în secţiune, care flanchează câte două turnul clopotniţei şi absida altarului, servind în acest din urmă caz ca proscomidiar şi diaconicon.
Intervenţia recentă în planul bisericii, prin ridicarea unei anexe ce permite accesul direct în absida altarului, a schimbat imaginea monumentului. Comodă ca soluţie, aceasta ştirbeşte mult din simetria construcţiei originale.
Ocrotitorul spiritual – Sfîntul Binecredincios Mare Cneaz Alexandru Nevski (hramul bisericii)
Potrivit tradiţiei creştine, fiecărei biserici i se atribuie numele unui sfânt. Ca fenomen cu impact spiritual, acesta exprimă credinţa unei comunităţi în virtuţile sale protectoare şi mijlocitoare în faţa Bunului Dumnezeu. Adoptându-i numele, instituind adică asupra parohiei hramul său, creştinii o consideră pusă la adăpost divin. Cu atât mai mult cu cât, de regulă, sfântul vine direct din paginile Bibliei. Însăşi noţiunea de hram, derivă din slavonescul – hraniti – a ocroti. Iar în limba rusă, cuvântul ,,hram” înseamnă biserică.
Reieşind, probabil, din anumite realităţi politice existente la acel moment în Basarabia, cât şi din conotaţia istorică atribuită ridicării acestui locaş, patronul spiritual al viitoarei biserici ortodoxe a fost ales “Sf. Alexandr Nevski”.
Cea mai plauzibilă explicaţie este însă legată de arhitectul bisericii, Alexandru Bernardazzi, membru al Asociaţiei arhitecţilor din Sankt Petersburg. Conform unei tradiţii, cunoscutul arhitect a dăruit proiectul cu condiţia ca această biserică să fie în cinstea Sfîntului Alexandru Nevski.
Apărător al creştinătăţii, cu victorii strălucite la Neva (contra suedezilor), pe lacul Ciud (contra cavalerilor teutoni), la care se adaugă o viaţă evlavioasă, călugăr în ultima parte a vieţii sale, Alexandru Nevski a fost canonizat în 1381 de către Mitropolitul Kievului şi al întregii Rusii, KIPRIAN.
Cinstea care se aduce sfântului Alexandru nu se referă și nu este legată de apartenența sa națională, etnică, social: cinstea sfântului este pentru modul de viață plin de evlavie și iubire față de Dumnezeu și de oameni și di pentru înțelepciunea de care oamenii dau dovadă în hărnicia de a fi buni cu cei din jur, în contextual și anturajul care trăiește.
Sugestiv însă este faptul că, în anii interbelici, autorităţile române au păstrat protectorul spiritual al bisericii din Ungheni neschimbat, păstrat şi după redeschiderea bisericii în anul 1989.
O perioadă foarte lungă până nu demult, hramul orașului Ungheni a fost ,,Sfântul Alexandru Nevschi”. Hramul catedralei este sărbătorit în fiecare an pe data de 12 septembrie.
Biserica de la întemeiere şi până în prezent
Lucrările de construcţie fiind demarate în iulie-august 1903, un act de constatare a calităţii execuţiei anunţa Consistoria Religioasă din Chişinău despre finalizarea construcţiei bisericii din centrul Ungheniului la 30 iunie 1905. Sfinţirea acesteia însă a fost efectuată în anul următor (1906), de sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, de către Episcopul Chişinăului şi Hotinului, VLADIMIR.
Biserica a devenit în scurt timp centrul spiritual al localităţii. Primii săi preoţi au iniţiat pe lângă sfântul locaş cursuri de instruire a copiilor, organizând lecţii de religie. A fost un lucru foarte eficient şi necesar deoarece populaţia devenea mai numeroasă. Astfel, în rapoartele pentru anii 1909-1911 privind educarea spirituală în şcolile de zemstvă din gubernia Basarabia, sunt prezente referinţe elogioase la adresa parohului bisericii “Sf. Cnz. Alexandr Nevski”, G. Melaneţki, care a reuşit mulţi ani la rând să dea cunoştinţe temeinice de religie elevilor de la şcoala feroviară, organizând cu aceştia un cor ce participa la oficierea slujbelor divine.
Instaurarea administraţiei române în anii 1918-1940 nu a provocat schimbări majore în viaţa religioasă a comunităţii din Ungheni. Preoţii Andrei şi Ştefan, buni păstori spirituali, aşa cum au rămas în memoria oamenilor, au continuat tradiţia cursurilor de instruire religioasă a copiilor.
În perioada comunistă, edificiul bisericii a ajuns într-un grad avansat de degradare. Mai mult, pentru a elimina orice problemă incomodă, legată de redeschiderea parohiei, autorităţile au pus la cale aruncarea edificiului în aer, ideie la care s-a renunţat foarte curând, deoarece în martie 1961, executivul raional Ungheni a intervenit către responsabilul de problemele Bisericii Ortodoxe de pe lângă Consiliul de Miniştri al U.R.S.S., A. Oleinik, cu cererea de a permite amenajarea în incinta fostului locaş sfânt a unei săli de sport. Pronia dumnezeiască a păstrat biserica.
Şansa sfântului locaş a fost că, în anii ’60, un grup de intelectuali din localitate a pornit o campanie în presa locală privind necesitatea întemeierii unui muzeu de istorie. Concomitent, nu încetau insistenţile enoriaşilor de a redeschide biserica. De aceea, pentru ambele doleanţe, ca soluţie împăciuitoare, autorităţile au găsit de cuviinţă organizarea în incinta bisericii, la 2 iulie 1967, a Muzeului de Istorie şi Etnografie din Ungheni.
Conştienţi de voaloare acestui monument pentru patrimoniul cultural republican, în anul 1968, în urma unor intervenţii repetate, s-a reuşit declararea bisericii monument de istorie şi arhitectură de importanţă naţională.
Beneficiind de privilegiile ce le acorda un asemenea statut, în anii următori au fost efectuate lucrări serioase de reparaţie şi conservare în vederea salvării edificiului.
Conform hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 6 octombrie 2006 (jurnalul nr. 105), Episcopul PETRU a fost numit la catedra Eparhiei nou înfiinţate, ,,de Ungheni şi Nisporeni”.
În anul 2010, paroh al bisericii devine Episcopul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni.
La data de 3 aprilie 2011, Bisericii „Sf. Bin. Cnz. Alexandr Nevski” i s-a atribuit statutul de catedrală episcopală.
Statutul de catedrală înseamnă că serviciul divin va fi oficiat de episcop și totodată va fi modificat și programul. Acum slujbele se vor ține în fiecare zi, nu doar duminicile și de sărbători, cum era anterior. Acum în fiecare zi se oficiază Sfânta Liturghie, cu Proscomedia, cu Rugăciuni pentru vii şi pentru cei adormiţi, credincioşii putând să se roage oricând.
Episcopul de Ungheni şi Nisporeni, PETRU, este şi paroh al Catedralei Episcopale ,,Sfântul Binecredincios Cneaz Alexandru Nevski” până în prezent, având o deosebită grijă de biserica văzută şi Biserica ca adunare, compusă din credincioşii oraşului Ungheni.
Prin străduinţa parohului catedralei episcopale, Episcopul PETRU, în perioada anilor 2011-2015, s-au făcut următoarele activităţi:
- s-a schimbat iconostasul bisericii, cu toate icoanele lui, care era în stare agravată, înnegrit, nereparat până la final, iconostasul nou-instalat este de culoare albă, din plăci de marmura, schimbând tot aspectul bisericii, dându-i o expresie vie a interiorului bisericii;
- s-a instalat prestol aurit;
- au fost aduse complect de sfânte Vase;
- au fost reînnoite şi complectate sfinţeniile de pe Sfânta Masă: chivot, Cruci de mână şi Cruci de Prestol;
- s-a reînnoit şi completat inventarul bisericesc. Astfel s-au adus în biserică:
- sfeşnice;
- tetrapoade;
- chivot lucrat iscusit în lemn şi aurit, pentru icoana Maicii Domnului Făcătoare de minuni de la mănăstirea Hîrbovăţ;
- chivot lucrat iscusit în lemn şi aurit, pentru icoana sfântului ocrotitor ,,Sf. Bin. Cnz. Alexandru Nevski”;
- candele;
- icoane;
- cărţi de cult;
- şi alte obiecte sfânte.
- s-a pus o răstignire pe teritoriul bisericii, iar cele două care erau au fost reparate capital;
- şi alte activităţi.
Din data numirii Preasfinţitului PETRU, ca Episcop de Ungheni şi Nisporeni, în fiecare zi de miercuri, la orele 07.00, în catedrală se oficiază Acatistul ,,Icoanei Făcătoarei de minuni a Maicii Domnului de la mănăstirea Hîrbovăţ”, înaintea sfântei icoane a Maicii Domnului. Slujba este oficiată de Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni şi de slujitorii catedralei.
În prezent în catedrala episcopală, pe lângă Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovăţ, mai sunt şi alte sfinţenii. Este o icoană a Sfântului Alexandru Nevschi, care se consideră fiind cea mai veche icoană a bisericii. Cu străduinţa Episcopului, în catedrală au fost aduse spre închinare moaştele Sfîntului Pantelimon şi a Sfântului Luca al Crimeii, doctori fără de arginţi. Periodic în catedrală se aduc moaşte la diferiţi sfinţi din toată lumea. În anul 2015 a fost adusă o parte din Crucea Mântuitorului Iisus Hristos.
Catedrala episcopală ,,Sfântul Binecredincios Cneaz Alexandru Nevski”, o perlă a oraşului Ungheni şi o deosibită casă a Domnului, şi astăzi satisface necesităţile primare religioase ale poporului majoritar creştin ortodox. Ea este o fortăreaţă duhovnicească a oamenilor din regiunea Sud-Vestică cât şi al întregului popor moldav.
Vă invităm pe toți la Sfânta Liturghie din data de 12 septembrie 2020, care va fi condusă de Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, împreună cu un sobor de preoți slujitori, pentru a-i dărui cinstea cuvenită Sfântului Binecredncios Alexandru Nevschi.
material selectat de preot Nicolai Boian
BIBLIOGRAFIE:
- Izvoare primare:
Limba română:
- IUCAL Vasile, GURDIȘ Ludmila, ,,Parohia ,,Sf. Alexandru Nevski” Ungheni”, – un veac de existență”, Ungheni, 2003
- CORLĂTEANU-GRANCIUC Silvia, ,,Documente referitoare la istoria localităților Bâcovăț, Cornești, Pîrlița, Ungheni // Pyretus, Anuarul Muzeului de Istorie și Etnografie din Ungheni”, nr. 1, 2000, pag. 129
- I. E. U. (Muzeul de Istorie și Etnografie din Ungheni), Colecția Documente, inv. 2732, dos. 1, f. 5, f. 10, f. 26, f. 28.
- „Viata Sfântului Alexandru Nevski – Conducatorul- Eroul- Sfântul ” tradusă de Părintele Sava Marin
- https://www.pravmir.ru/aleksandr-nevskij-myslitel-filosof-strateg-svyatoj/
- https://ru.wikipedia.org/wiki/Александр_Ярославич_Невский
-
