În pliada de sfinți a Bisericii Ortodoxe întîlnim sfinții care nu au lăsat Bisericii lucrări scrise cu învățătură folositoare pentru mîntuirea sufletului, dar însuși viața lor e o lucrare plină de duh care poate fi urmată. Sunt însă și sfinți care au lăsat Bisericii ca o podoabă, atît exemplul vieții lor plină de sfințenie, cît și lucrări scrise cu învățături folositoare spre mîntuirea sufletului. Unul din aceștea este Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, care a lăsat Bisericii nu orice scriere, ci prima carte a Noului Testament, prima Evanghelie din cele patru; și a lăsat creștinilor nu orice exemplu prin viața sa, ci unul cu totul uimitor.
Dacă pentru majoritatea sfinților găsim mărturii despre viața lor doar în tradiția Bisericii, iată că despre Evanghelistul Matei găsim mărturii în Sfînta Scriptură, atît în evanghelia sa, cît și a celorlalți evangheliști.
Hristos Mîntuitorul, atunci cînd începuse să propovăduiască cuvîntul Său despre Împărăția lui Cerurilor, fiind în una din zile în trecere prin Capernaum, a văzut un om şezînd la vamă care se chema Matei şi a zis către dînsul: Vino după Mine! (Matei 9, 9). Vameşul Matei auzind aceaste cuvinte, îndată s-a sculat de la vamă şi, lăsînd toate, a urmat pe Hristos. Celelalte care au urmat, după aceasta, ospățul din casa sa, dialogul lui Hristos cu fariseii, au și ele importanța lor, dar ceea ce este mai de luat aminte, e faptul cu Matei vameșul a răspuns, fără ezitare chemării lui Hristos.
Ca să înțelegem mai bine ce a făcut vameșul Matei, închipuiți-vă un om care lucrează la vamă (serviciu confortabil și rîvnit, atît în vremurile acelea, cît mai cu seamă astăzi), dintr-o dată în plină ascensiune, leapădă totul, și serviciu, și avere, și casă și merge după cineva, care nu-i promite cine știe ce, ci îi spune simplu și clar: Vino după mine. După logica omenească lucrurile ar părea absurde, cum să lași totul și să te duci după cineva care îl vezi prima oară și îți zice doar două cuvinte. De obicei, putem spune, că un lucru oarecare se înfăptuiește din două motive, dacă vrem și dacă știm ceva despre acel lucru. Chiar dacă nu ni se spune direct în evanghelie, însă din tîlcuirea Sfinților Părinți aflăm că vameșul Matei și-a dorit să-L urmeze pe Hristos, deoarece cunoștea multe deja despre El. Cum? Și din auzite, dar cel mai mult și mai convingător din profețiile despre Mesia. Cît de abstract și de necrezut ar părea pentru vameșii de astăzi, cît și pentru foarte mulți funcționari publici, dar nu numai, vameșul Matei citia cu ardoare cărțile sfinte de atunci, credea cu înflăcărare în ceea ce aflase și aștepta cu nerăbdare împlinirea profețiilor despre Mesia. Dar și mai mult ca acestea era stăpînit, am zice noi, cu desăvârșire de momentul culminant al vieții sale de a se întîlni cu Cel profețit. Poate nici dacă nu zicea Hristos: Vino după Mine, el tot îl urma numai văzîndu-L.
Cît de diferiți suntem de evanghelistul Matei, omenirii de două mii de ani, prin Sfînta Scriptură, i se promite tot felul de bunătăți și binecuvîntări dumnezeiești, i se promite Împărăția Cerurilor și omul, care mai e și creștin botezat, și mai știe deja foarte multe despre Hristos, totuși nu răspunde chemării mîntuitoare care răsună ca un ecoude viacuri întregi, pentru fiecare în parte, cît și pentru întreaga omenire: Vino după Mine!!!
Exemplu evanghelistului Matei, este de luat aminte că, nimic în lumea asta nu este și nici nu trebuie să fie mai important și mai de preț decît Hristos. Prin deducție putem spune cu durere că, dacă nu-L urmăm pe Hristos, cu toate că am făgăduit acest lucru la sfîntul Botez, și de fiecare dată la spovedanie, e din motivul că, ori nu ne dorim acest lucru, ori nu cunoaștem nici prin simțire, nici prin cunoaștere cine este ca atare Hristos și de ce este atît de important să-L urmăm. Și un caz și celălalt de neînțeles, deoarece Sfîntul Efrem Sirul zice: ,,Oare ce trebuia să mai facă Hristos ca să-I ascultăm chemarea? A venit din cer pe pămînt, s-a răstignit, ne-a izbăvit din robia păcatului, ne-a făgăduit Împărăția Cerurilor. Ce trebuia să mai facă și nu a făcut ca omenirea să urmeze cuvintele: Vino după mine!”
Prot. Ștefan RÎMBU
