În Evanghelia după Luca la capitolul 12 este scris astfel: „Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.”
La fel și în Evanghelia după Matei la capitolul 10 este scris astfel: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.”
După cum observați în ambele texte din cele două Evanghelii Mântuitorul spune clar că n-a venit să aducă pace pământ, ci dezbinare sau sabie, adică ceartă, război, conflict.
Pe fiecare din noi aceste cuvinte ne miră, și nu le primim cu inimă deschisă în suflet pentru că știm că Dumnezeul nostru este Domnul păcii. Însuși Iisus Hristos spune de atâtea ori în aceleași Evanghelii că a venit pe pământ să aducă pace. Mai jos voi reda câteva versete în acest sens:
În predica de pe munte, într-una din cele nouă fericiri spune: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9) încurajând întreagă omenire spre pace și bună înțelegere. Ceata îngerilor la nașterea Domnului Iisus, cânta de față cu păstorii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2:14). Când Iisus s-a arătat apostolilor după Înviere le spune ucenicilor: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.”
Mai sunt și alte versete în care se vorbește despre pacea pe care Dumnezeu vrea s-o reverse asupra lumii. În concluzie, un lucru este clar: Domnul Hristos spune că aduce și pace dar și dezbinare.
„Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
E foarte interesant acest text pentru că pune față-n față cele două concepte de pace și dezbinare. În același verset se vorbește și de pace dar și de necazuri (suferințe cauzate de oameni, certuri, dezbinări).
Aceste cuvinte sunt spuse de Mântuitorul apostolilor după ce îi atenționează că vor urma patimile Lui și în acele momente toți îl vor părăsi.
Pacea de care vorbește Mântuitorul Hristos tot timpul nu este o pace pe care o vom regăsi în lume, printre oameni, adică în mijlocul societății în care trăim, ci este o pace pe care o vom afla în noi („împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” [Luca 17:21]). Dar cum? În relația directă cu El, prin rugăciune, prin împlinirea poruncilor Sale, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui.
Iar dezbinarea de care vorbeşte este cea pe care o vom afla în lumea în care trăim, în exteriorul nostru. De aceea îi şi atenţionează pe apostoli că vor avea necazuri în lume, chiar dacă au pace întru El. A avea pace în Hristos înseamnă a fi întru totul împăcat cu El, adică a avea conştiinţa nepătată de vreun păcat. Hristos Domnul nu ţine minte răul, nu e răzbunător şi prin urmare întotdeauna ne va primi la El cu bunătate, fără să ne judece… ne va primi în pace.
Revenind acum la versetul care este de fapt tema acestui articol, de ce spune Mântuitorul că a venit să aducă în lume dezbinare între oameni, ba chiar între rude aşa de apropiate?
Pentru că trebuie să păstrăm pacea şi unirea cu oamenii până la punctul când ne îndeamnă spre păcat. De aici încolo trebuie să ne împotrivim. Dar nu violent, nu prin forţă, ci prin retragere, prin depărtare de cei care ne îndeamnă spre păcat. Această depărtare de ceilalţi oameni creează defapt ruptura, dezbinarea dintre ei. Aceasta e sabia de care vorbeşte Mântuitorul…. tăierea unei relaţii ce aduce rău tuturor celor implicaţi.
Mă separ de unii prieteni, pentru că mă influenţează în mod negativ prin comportamentul lor. Stau în pace cu soţia, copiii, părinţii şi toată familia atât timp cât ei nu mă forţează să mă depărtez de Dumnezeu.
„Nu întotdeauna este bună unirea, ci uneori şi despărţirea este bună. Iar „sabie” este cuvântul credinţei, care ne taie pe noi de la dragostea prietenilor noştri şi a rudeniilor, dacă aceştia ne împiedică de la buna-cinsite de Dumnezeu.” (Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei).
Dezbinarea de care vorbeşte Hristos Domnul are ca izvor contrastul dintre viaţa curată a omului bun şi viaţa păcătoasă a celor răi. La fel această dezbinare vine ca urmare a confruntării dintre cei care vor susţine Adevărul prin viaţa şi cuvintele lor în faţa celor care falsifică adevărul parţial sau total, pentru interesele lor proprii.
De fapt Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază un lucru minunat care pe mine m-a fascinat: Adevărul are puterea să-i rupă pe copii de părinţi, dacă părinţii le stau împotriva apropierii lor de Dumnezeu. Adevărul prezent în sufletele copiilor e mai puternic decât legătura de sânge cu mama şi tata… de fapt Adevărul e sângele care ne leagă de Dumnezeu.
Oricine va încerca să-i rupă pe oameni de Dumnezeu trebuie să ştie că se va lovi de Duhul Adevărului, de însuşi Domnul, prezent în toţi oamenii, care-i ancorează puternic în veşnicie.
Hristos ne dă permanent pacea Sa, dar stă împotriva tuturor celor care aduc dezbinarea. El de fapt îi rupe din comunitate pe cei ce crează dezbinare.
Toată pacea lumii este de la Dumnezeu…, iar dezbinarea şi războiul e doar o urmare a patimilor şi ambiţiilor noastre egoiste.
Material selectat de
Arhimandritul Kiril Braguța
