În seara zilei de duminică, 27 august 2017, Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, a săvârșit în Catedrala Episcopală ,,Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din orașul Ungheni, slujba Privegherii cu Prohodul Maicii Domnului.
Alături de Preasfinția Sa, la slujba din această seară a luat parte soborul de preoţi şi diaconi ai Catedralei iar răspunsurile la strană fiind oferite de Corul Catedralei, dirijat de Dna Iozefina VIZITIU (Gajim).
La slujbă au participat numeroși credincioși care s-au închinat cu acest prilej Sfântului Epitaf al Maicii Domnului și au înălțat cântări de laudă și rugăciuni Pururea Fecioarei Maria, cea care mijlocește pururea pentru noi toți înaintea Mântuitorului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos.
Oficiată în mijlocul sfântului lăcaș, slujba Prohodului Maicii Domnului, semnifică adunarea într-un cuget a întregii Biserici pentru a slăvi pe Maica Vieții, Preacurata Fecioara Maria. La finalul slujbei, Preasfințitul PETRU a ținut un cuvânt de învățătura în care a evidențiat, că prin slujirea Prohodului Maicii Domnului, încercăm să aducem lui Dumnezeu și Preacuratei Maicii Sale un prinos de cinstire, de respect, de mulțumire, un semn de dragoste și iubire și un semn al credinței noastre că Maica Domnului este pururea rugătoare și mijlocitoare pentru noi înaintea Fiului Său.
Prohodul Maicii Domnului este o rugăciune plină de evalvie, integrată în cultul Bisericii noastre, creând un paralelism între momentul Răstignirii și Învierii Mântuitorului și ridicarea la ceruri a Născătoarei de Dumnezeu. Totodată, Prohodul Maicii Domnului cuprinde și referințe de natură istorică legate de împrejurările în care s-a săvârșit și s-a mutat la ceruri Născătoarea de Dumnezeu. Întreaga scriere este o Liturghie a întregii creații văzute și nevăzute, care slujește Maicii Domnului și se bucură, că deși se mută din viața aceasta, rămâne de-a pururea mijlocitoare, rugătoare și împreună lucrătoare a mântuirii întregului neam omenesc. La sfîrșit Preasfințitul PETRU a oficiat rînduiala ridicării Panaghiei.
Rînduiala ridicării Panaghiei, iși are originea, potrivit tradiției bisericesti, in vremea Apostolilor. Dupa Invierea Domnului si Pogorarea Sfantului Duh, si inainte ca Sfintii Apostoli sa se raspandeasca in lume pentru propovaduirea Evangheliei, pe cand se aflau impreuna dorind sa cineze au lasat un loc gol in capul mesei in dreptul caruia au pus totodata o bucata de paine pe care o considerau a fi „a lui Hristos”. Dupa cina, cand au adus multumire, au impartit din bucata de paine numita „a lui Hristos”, ridicand-o si spunand: ”Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.” Adaugand „Mare este numele Sfintei Treimi. Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ne noua.” Si fiecare dintre ei facea astfel de cate ori manca, pana la Adormirea Maicii Domnului. La trei zile dupa inmormantarea Nascatoarei de Dumnezeu pe cand se ridicau de la masa si au ridicat , potrivit obiceiului, bucata de paine inchinata lui Hristos, spunand „Mare este numele”, au adaugat, „O, preaslavita minune !”. Maica Domnului, care le-a aparut vie, in aer, sezand ca pe un nor, le-a spus: „Bucurati-va! Eu sunt cu voi in toate zilele”. Atunci, ucenicii, uimiti de minune, in loc de „Doamne Iisuse Hristoase …”, au strigat:” Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ne noua.” Apoi, mergand la mormantul ei si negasind trupul sau, s-au incredintat de invierea si inaltarea Presfintei la Ceruri, unde imparateste cu Hristos in vecii vecilor. Această rînduială se practică mai des în mănăstiri pentru călugări, iar pentru mireni o singură dată pe an la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
