Duminică, 16 august 2020, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală ,,Sf. Bn. Knz. Alexandru Nevski” din mun. Ungheni.
În cadrul Sfintei Liturghii, din această duminică, a X-a după Rusalii, Preasfinția Sa, a înălțat rugăciuni pentru sănătatea celor afectați de COVID-19, pentru personalul medical și pentru toți cei ce îngrijesc de cei bolnavi. Totodată au fost aduse lui Dumnezeu rugăciuni de mulțumire și laudă pentru darurile și binecuvântările Sale îmbelșugate, care le revarsă cu milostivire peste omenire.
După citirea Sfintei Evanghelii, cu binecuvântarea Chiriarhului, Protoiereul Ștefan RÎMBU, cleric al Catedralei Episcopale, a ţinut un cuvânt predicatorial despre minunea vindecării fiului lunatic, ce este relatată de evanghelistul Matei în capitolul XVII, versetele 14-23.
Întrucât ne aflăm în perioada postului adormirii Maicii Domnului, cei ce s-au pregătit pentru primirea Sfintei Împărtășanii, au primit Trupul și Sângele Domnului Hristos.
După încheierea Sfintei Liturghii, Ierarhul a ținut un frumos și important cuvânt de învățătură spunând: „Sfânta Evanghelie din duminica a 10-a după rusalii, despre vindecarea lunaticului, ne pune în faţă nenorocirea unui om, care avea un copil îndrăcit, pe care îl cuprindea neputinţa atunci când ieşea luna. De aceea, cei care au această boală se numesc şi lunatici. De ce se întâmpla aşa? Pentru că diavolul dorea să îi determine pe oamenii în necaz să blesteme pe Dumnezeu şi făptura Lui.
Ce a făcut tatăl cu acest copil lunatic. Aleargă cu el pe la doctori, aude de Hristos; n-ajunge la El, ajunge la Apostolii şi ucenicii Săi. Aceştia nu-l pot vindeca.
Hristos îl vindecă. Apostolii comentează după aceea, se răzvrătesc puţin şi zic aşa: „Doamne, Tu ne-ai dat nouă putere să facem vindecări, să facem minuni. Ne-ai spus că vom face chiar mai mari minuni decât Tine. Şi iată, a venit la noi şi noi nu l-am putut vindeca. De ce?”.
Atunci Mântuitorul Hristos le spune: „Acest soi de demoni nu pot să iasă decât cu post şi rugăciune. N-aţi postit destul şi mai ales, nu v-aţi rugat îndeajuns, drept pentru care n-aţi putut să-l vindecaţi, n-aţi putut să izgoniţi pe demoni din el”.
Iată explicaţia multor nereuşite ale noastre. N-am postit de ajuns, nu ne-am rugat de ajuns, n-am avut credinţă de ajuns. Credem în Dumnezeu, dar nu avem încredere deplină în El.
Prezenţa noastră în biserică pare neînsemnată, dar înaintea lui Dumnezeu este însemnată. Dumnezeu, vrând să arate importanţa răstignirii Lui de fiecare dată la Sfânta Liturghie, trimite pe îngerii Săi şi numără paşii noştri către sfânta biserică. Iar noi mărturisim: „Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim…”.
Încrederea dă putere. Toţi credem în Dumnezeu. Puţini sunt cei care nu cred; şi aceia au mintea aşa, întunecată şi nedefinită, nu ştim ce e în mintea lor şi nu putem spune chiar că nu cred. Dar destul de puţini avem încredere în Dumnezeu; încredere, de exemplu, că dacă ţinem ziua de odihnă, dacă serbăm sărbătorile Lui şi ale sfinţilor Lui nelucrând, avem ce mânca la iarnă.
Din cauza neîncrederii noastre, noi în loc să vorbim despre puterea rugăciunii, despre rugăciunea minţii, despre trăirea în Iisus Hristos, despre lumina taborică, noi, la două-trei duminici, trebuie să amintim oamenilor că nu-i bine să mergem la târg Duminica, că nu-i bine să lucrăm Duminica, că nu-i bine să mergem la vrăjitori, adică lucruri aşa de mici, în detrimentul lucrurilor importante.
Sunt aşa de multe lucruri despre care putem vorbi, dar pentru asta ar trebuie să fim ascultători, să ascultăm ce zice Biserica, pentru că Biserica are cap pe Hristos şi Hristos este fără de greşeală”. (Părintele Nicolai Tănase – predici)
La Final, Preasfinția Sa a oferit unor persoane diabetice câteva cutii de medicamente de Glucophage 1000 mg.
