Duminică, 19 iulie 2020, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală ,,Sf. Bn. Knz. Alexandru Nevski” din mun. Ungheni.
În cadrul Sfintei Liturghii, din această duminică, a VI-a după Rusalii, Preasfinția Sa, a înălțat rugăciuni pentru sănătatea celor afectați de COVID-19, pentru personalul medical și pentru toți cei ce îngrijesc de cei bolnavi. Totodată au fost aduse lui Dumnezeu rugăciuni de mulțumire și laudă pentru darurile și binecuvântările Sale îmbelșugate, care le revarsă cu milostivire peste omenire.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul PETRU a ținut un consistent cuvânt predicatorial, scoțând în evidență importanța mesajelor de învățătură a pasajului evanghelic despre vindecarea slăbănogului din Capernaum. Menționând printre altele următoarele explicații și îndemnuri duhovnicești, folositoare mântuirii sufletului, culese din sfintele cărți de învățătură: „Omul din Evanghelia de astăzi este şi slăbănog şi păcătos. El are o îndoită patimă: păcătos la trup şi la suflet; pe de o parte este aproape de moarte, iar pe de alta, aproape de iad, aflându-se în primejdia de a-şi pierde şi viaţa şi mântuirea.
Observăm din Evanghelia de astăzi că Domnul, dacă i-a iertat păcatele slăbănogului, acesta s-a făcut sănătos trupeşte şi a putut să meargă pe picioarele lui. Acel slăbănog care nu mai avea nici chip de om, arătând ca un mort neîngropat, un cadavru viu, care încă abia mai suflă, la cuvântul iertării Domnului s-a ridicat şi, ca unul care nici n-a avut vreo suferinţă, mergea slăvind pe Dumnezeu. Greutatea bolii era păcatul şi uşoara tămăduire a lui era iertarea păcatelor lui. Să vorbim puţin despre greutatea păcatelor. Nu se poate face o explicaţie îndeajuns despre ce este păcatul, fiindcă nimic nu se face mai uşor ca păcatul. Din cele ce spun Sfinţii Părinţi, înţelegem că păcatul este o greutate nemărginită şi o insultă adusă lui Dumnezeu. Din Apocalipsă cunoaştem că diavolul, care este primul ce a săvârşit păcatul, este înfăţişat de Cartea Sfântă ca un balaur cu şapte capete şi zece coarne. Acest balaur apocaliptic caută să-i distrugă sufleteşte şi trupeşte pe toţi creştinii de pe faţa pământului.
Această puternică otravă a păcatului, această greutate de neînchipuit, mai întâi este o insultă faţă de Dumnezeu, o cădere din Harul divin, o prevestire a iadului, care este fără de sfârşit. Diavolul are grijă să-I pună în minte omului ca după ce a păctuit să nu i se pară că a făcut nici un lucru rău sau să găsească chiar de bine ceea ce a făcut, că numai aşa îl poate ține mereu în dulceața păcatului. Sfinţii ne spun că în ceasul când săvârşim păcatul mai bine ar fi să piară soarele din fața ochilor noştri sau să crape pământul sub picioarele noastre, să ne înghită de vii, fiindcă în minutul acela, Îl ocărâm pe Dumnezeu, Ziditorul şi Mântuitorul nostru, insultăm dreptatea Lui prin obrăznicia noastră şi călcăm poruncile lui Dumnezeu, sfidând bunătatea Lui cu nepăsare şi nemulţumire faţă de binefacerile Lui; călcăm Sângele Lui în picioare, întărâtăm judecata Lui, sprindcm mânia Lui şi cădem în dizgraţia Lui, fiindcă lepădarea şi depărtarea de Dumnezeu sunt cele mai grele chinuri pentru sufletului păcătos.
Iubiţi creştini, închipuiţi-vă înaintea ochilor dumneavoastră o fiară uriaşă cu şapte capete: pe unul din capete stă scris mândria, pe altul desfrânarea, pe altul lăcomia, pe altul lenea, pe altul stă scris mânia, pe altul stă scris zavistia, iar pe altul zgârcenia. Ce dezastru grozav fac aceste 7 păcate de moarte. Aceste păcate sunt: mândria, curvia, lăcomia, lenea, mânia, zgârcenia și zavistia. Astăzi vom vorbi mai mult despre zaviste.
Zavistia sau gelozia sunt cele mai periculoase arme ale diavolului. Vedem în Sfânta Evanghelie de astăzi cum Mântuitorul Iisus Hristos a fost zavistuit de unii din cărturari, care ziceau în inimile lor că Domnul huleşte!”, când a zis slăbănogului: „Iertate sunt păcatele tale!”. Tocmai acest păcat grozav zavistia îl descoperim în Sfânta Evanghelie de astăzi. De aceea aceşti cărturari făţarnici, care ziceau că Domnul huleşte, din făţărnicia lor, mai degrabă ei Îl huleau fiindcă Acest Iisus Hristos, pe Care Îl vorbeau de rău, avea putere, Dumnezeu fiind, să ierte păcatele slăbănogului. Ei, din cauza făţărniciei şi mândriei, nu puteau să-L recunoască pe Domnul Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu. Otrava zavistiei lor o transmiteau şi poporului neştiutor.
Ce este zavistia, fraţi creştini, decât păcatul împotriva adevărului. Acest păcat l-a făcut diavolul mai întâi în cer. L-a zavistuit mai întâi acolo pe Dumnezeu şi a zis că de ce să fie Dumnezeu mai mare şi de ce n-ar fi şi el ca Dumnezeu!? Diavolul, tîind aruncat din cer şi căzând aici, pe pământ, i-a zavistuît pe toţi oamenii de la Adam şi Eva, pe toţi moşii şi strămoşii noştri cu scopul călcării poruncii lui Dumnezeu. A pus zavistie în inima lui Cain, sfătuindu-l să-şi omoare fratele şi astfel a fost prima moarte pe pământ.
Aşa i-a ispitit acest cap al zavistiei şi înainte de Domnul Hristos şi după Domnul Hristos pe mulţi oameni, ca să-i facă să se otrăvească de păcatul zavistiei, al geloziei, să se pornească unii contra altora şi să se omoare între ei. Totdeauna fariseii şi cărturarii făţarnici căutau să-I găsească vreo vină Domnului şi aşa, din invidie, din zavistie, să-L poată răstigni.
Creștine, zi din toată inima cu mare voinţă: „Vreau să mă căiesc! Vreau să mă despart de păcatele cele rele şi de toată răutatea! Vreau să-mi mântuiesc sufletul meu! Vreau să tai toate păcatele mele! Vreau, fiindcă eu sunt un păcătos, nu sunt un creştin adevărat, sunt departe de Dumnezeu, departe de mărturisire, departe de Preacuratele şi Sfintele Taine, departe de biserică maica mea departe de Părintele meu Ceresc de Dumnezeu. Sunt un fiu dezmoştenit şi voi fi osândit de viu pe vecii vecilor în iad! Vreau! Vreau fără să pierd vremea!”
Să ne trezim cu toţii, că poate este clipa de pe urmă! Să ne îndreptăm şi să ne apropiem de Dumnezeu cu toată nădejdea, dragostea şi credinţa, că El ne primeşte, ne iartă, ne ajută şi ne mântuieşte. Să nu mai amânăm, să nu mai întârziem!” (Ierodiaconul VISARION Iugulescu – Pâine și apă pentru suflet)
După încheierea Sfintei Liturghii, Ierarhul a mulțumit creștinilor pentru prezență la Sfânta Liturghie, dorindu-le să aibă o săptămână binecuvântată și rodnică în fapte bune.
