Seminar în Liceului Teoretic „A. S. Puşkin” din mun. Ungheni cu tema: De tânăr voi prețui viața ca pe un dar al lui Dumnezeu

În data de 30 noiembrie 2017, cu binecuvântarea Preasfinţitului PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, în incinta Liceului Teoretic „A. S. Puşkin” din mun. Ungheni, s-a desfăşurat seminarul cu tema: „De tânăr voi preţui viaţa ca peun dar primit de la Dumnezeu”.

Seminarul a fost condus de Protoiereul Andrei Ursoi, Preşedintele Sectorului Eparhial „Învăţământ Religios şi Catehizare”

La seminar au participat aproximativ o sută (100) de elevi din clasele a IX- XII- a. Seminarul a durat o oră academică, pe parcursul căruia tinerii au fost activi şi s-au implicat în desfăşurarea acestuia.

La finalul seminarului, tinerii şi-au expus părerea privitor la subiectul propus, urmând să aplice toate cele învăţate în viaţa lor personală.

“…Starea normală a personalităţii omeneşti o constituie nemurirea şi veşnicia, iar nu temporalitatea și moartea,(…) omul este un călător care, prin moarte și temporalitate înaintează spre nemurire și spre veșnicie.”

(Sfântul Iustin Popovici)

Tinerețea a fost dată omului ca cea mai frumoasă împodobire a trecerii sale prin temporalitate. Dumnezeu a încununat omul cu putere, cu dor și dorință de a trăi și le-a dăruit omului spre a fi înfrumusețate de acesta prin prețuire și profundă recunoștință față de Creator.

Dar ce-ar fi tinerețea și vitalitatea, dacă omul ar avea drept finalitate doar moartea și dispariția în neexistență? Ce-ar însemna toate grijile, suferințele și chiar bucuriile ? Fără un centru existențial de viață care să alimenteze cu sens și iubire întreaga noastră ființă, nici tinerețea și nici puterea nu ar mai avea nici o valoare. De aceea este foarte important ca, fiind încă tineri, să înțelegem acest dar nemaipomenit oferit nouă de Dumnezeu, pentru a nu gusta din remușcările bătrâneților goale de sens, sens care se imprimă adânc în om tocmai din acești frumoși ani ai tinereții. Este foarte important să sesizăm de unde ne tragem acest suflu al existenței și care este finalitatea acestuia. Omul, fiind trecător, trebuie să vadă că toate tragedia cu care ne așteaptă undeva moartea, la un capăt al anilor noștri, este într-adevăr dramatică atâta timp cât nu vedem dincolo de ea. Tânărul care vede continuitatea vieții sale și dincolo de stăvilarele morții, înțelege că viața sa are sens și acest sens e cu atât mai frumos cu cât conștientizăm că este important nu doar pentru noi, ci și pentru Dumnezeu. Anume acest cuget alimentează tânărul duhovnicesc și îi conferă o verticalitate și o putere extraordinară. Faptele sale nu mai sunt o adunătură de ore sau zile pierdute în zadar, ci sunt trepte spre nemurire și veșnicie. El răspunde mult mai hotărât încercărilor vieții și rezistă oricărei ispite, pentru că el conștientizează că viața sa nu este doar a sa, ci este a Celui care a creat-o, deci și reîntoarsă trebuie Creatorului cu destoinicie și curățenie: „Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu” (Col. 3, 2-3).