Vineri, 1 ianuarie 2021, în prima zi a anului, după calendarul civil, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sf. Bn. Kz. Alexandru Nevschi” din mun. Ungheni.
În timpul Dumnezeieștii Liturghii, ca de obicei, Ierarhul a înălțat sfinte rugăciuni către Dumnezeu, pentru sănătatea tuturor celor afectați ce virusul COVID-19 și pentru personalul medical ce îngrijește cu multă dăruire la căpătâiul celor internați în spitale.
Totodată au fost aduse și rugăciuni de laudă și de mulțumire Tatălui Ceresc, pentru „tot darul cel bun, care de Sus este” și pentru toate binecuvântările și ajutorul ce îl revarsă Dumnezeu peste omenire.
De asemenea, Preasfinția Sa a pomenit pe toți cei ce au lăsat numele scrise la slujbe mari de pomenire (proscomedie-salendare), atât pentru cei vii, cât și pentru cei răposați
După citirea pericopei evanghelice, Preasfinția Sa a ținut un cuvânt de învățătură folositoare, în care a explicat și relatat viața Sfântului Mucenic Bonifatie. În cuvântul predicatorial, Presfințitul PETRU a menționat: „Sfântul Mucenic Bonifatie a trăit, la Roma, pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian Galeriu (305-311).
Era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaida. Bonifatie trăia în păcate cu stăpâna lui şi era beţiv, dar era şi milostiv, iubitor de străini, îndestula cu dragă inimă pe cei lipsiţi, îşi pleca urechea şi inima la suferinţele şi rugăminţile oamenilor.
La fel şi stăpâna lui era milostivă şi avea evlavie către Sfinţii Mucenici. Şi, fiindcă adeseori suspinau către Dumnezeu pentru păcatele lor, Domnul nu i-a lăsat mai mult să se întineze cu greşelile, ci a rânduit o spălare de întinările lor.
Într-una din zile, stăpâna i-a zis lui Bonifatie: „Mergi în Răsărit, unde creştinii sunt chinuiţi, şi adu-mi moaşte de Mucenici, ca să le avem spre ajutor şi mântuire sufletească”. Iar Bonifatie i-a răspuns: „Dacă-ţi voi aduce moaştele mele, ai să le primeşti?”. Iar ea a râs, zicându-i: „Beţivule! Nu glumi cu acestea!”. Şi, dându-i unele sfaturi, s-a rugat pentru el, i-a dat bani şi l-a trimis.
Şi a plecat Bonifatie, însoţit de 12 slujitori, cu aur mult, în Tarsul Ciliciei, unde creştinii erau chinuiţi. Şi, găsind acolo pe sfinţi pătimind şi suferind pentru Hristos, le-a sărutat lanţurile şi rănile. Dar apoi, aprinzându-se el însuşi de râvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea dregătorului şi a mărturisit că este creştin.
Deci, prinzându-l, l-au spânzurat cu capul în jos şi l-au tăiat fără milă, l-au împuns cu trestii ascuţite pe sub unghii, i-au turnat plumb topit pe gură şi l-au băgat cu capul în jos într-un vas plin de smoală ce fierbea. Dar, din toate a ieşit nevătămat. Atunci, dregătorul a poruncit să i se taie capul şi l-au scos spre ucidere. Iar Sfântul, după ce s-a rugat, şi-a plecat capul şi i l-au tăiat. Era ziua de 19 decembrie a anului 307.
Iar slugile, care veniseră cu el de la Roma, nu ştiau de cele întâmplate, că pe ascuns se depărtase de ei. Când au auzit de la ostaşi cu de-amănuntul chinurile lui şi că s-a săvârşit pătimind, s-au dus să-i caute moaştele. Le-au găsit şi au căzut înaintea lor; au plâns, le-au sărutat şi-i cereau iertare.
Au cumpărat de la păgâni trupul Sfântului Bonifatie cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfăşurat în giulgiuri şi l-au dus la Roma. Iar Aglaida, stăpâna lui, aflând totul prin descoperire îngerească, a ieşit întru întâmpinarea lui, ca să-l primească şi să-l cinstească precum se cuvenea.
L-a îngropat la 50 de stadii de Roma, iar mai târziu a zidit o biserică în numele lui, în mijlocul Romei, şi l-a mutat în ea. Şi acolo, la sfintele lui moaşte, se făceau în fiecare zi nenumărate tămăduiri. Iar Aglaida, trăind de atunci cu bunăcuviinţă creştinească încă mulţi ani, în pace şi-a dat sufletul ei lui Dumnezeu, fiind pomenită în aceeaşi zi cu Sfântul Bonifatie, în 19 decembrie.
Sfântul Mucenic Bonifatie este rugător pentru îndreptarea celor cuprinşi de patima beţiei, curviei şi de alte vicii”. (Sinaxarul lunii ianuarie)
Răspunsurile liturgice au fost date la strană de Corul de Preotese al Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, condus de Dna Irina VIZITIU-GAJIM.
La final, Preasfința Sa a vorbit și despre importanța și folosul participării credincioșilor la Sfânta Liturghie, în prima zi a anului, după calendarul civil, îndemnându-i pe cei prezenți să se pregătească spiritual, intens, pentru a face din inima și sufletul fiecăruia dintre noi, un sălaș împodobit în care să se nască Hristos, odată cu cinstirea slăvitei sărbători a Nașterii Domnului, de care ne apropiem.
