Trebăluim de cu zori la tot felul de munci, uitând s-au neglijând cu totul Patimile lui Hristos

Mulţimile care l-au aclamat pe Blândul Păstor, la intrarea sa în Ierusalim, peste câteva zile Îl vor osândi. Ramurile de măslin şi finic purtate de Florii, majoritatea acelor oameni le-au înlocuit cu vorbe grele, cu scuipări şi hule care au șfichiuit trupul fără de pată şi sufletul dumnezeiesc al Domnului.

Este copleşitor când te gândeşti că Mântuitorul s-a lăsat umilit şi necinstit de propria-I creatură! Şi toate acestea din iubire le-a îndurat. Cu adevărat iubirea este o nesfârşită taină. Deci, finicul şi măslinul de la Florii s-au transformat înţepoase bice care au lovit nemilos Iubirea.

Asta a fost demult, dar oare se mai poate repeta această dramatică întâmplare? Mai putem noi să fim manipulaţi de duşmanii lui Hristos? Din păcate, da.

Abili şi inteligenţi, potrivnicii Marelui Răstignit devin aliaţii omului care foarte uşor transformă veridica bucurie pascală într-una superficială, redusă de multe ori doar la aspectul culinar. Oare Sfintele Pătimiri ale lui Iisus pot fi alinate doar de o masă copioasă? Ce înşelare! E adevărat că oamenii creştini dintotdeauna a ştiut să-şi împodobească masa la Sfintele Sărbători, dar nu înainte de a-şi înnobila sufletul cu virtuţi. Îşi împodobea casa după ce cămara sufletului o primenea, pregătindu-o de sărbătoare. Nu putem fi ipocriți; o masă frumoasă adună pe cei dragi şi-i predispune la comuniune, dar de aici şi până la a-L lăsa singur pe Hristos în zilele Sfintelor Sale Pătimiri și chiar în noaptea de Înviere pornind ospeţe culinare şi bahice este o distanţă foarte mare.

Şi uite-aşa salcia plăpândă de la Florii poate deveni un aspru bici cu care Îl putem lovi pe Domnul. Îi provocăm răni adânci când în Săptămâna Patimilor nu găsim timp să-I fim aproape. Trebăluim de zor ca nişte albine ieşite la muncă după o lungă şedere. Program încărcat, activităţi solicitante care de multe ori ne răpun. Osteniţi, mulţi dintre noi nu mai reuşim să participăm la Slujbele Deniilor, sau dacă printr-un efort izbutim să ajungem, adesea oboseala ne toropeşte.

Arhim. Mihail Daniliuc