BIBLIA – Izvor nesecat de înțelepciune pentru creștinul din toate timpurile

Duminică, 9 septembrie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, în incinta centrului eparhial, s-a desfășurat seminarul cu tema BIBLIA – Izvor nesecat de înțelepciune pentru creștinul din toate timpurile.

În ultimul timp asistăm la multe tentative de desacralizare a textului scripturistic. Diferiți oameni se pronunță pe marginea Cărții sfinte, zicând că cele scrise acolo au căzut desuetudine; că omul consumerist de astăzi nu mai are nevoie de ea; poate trăi „mulțumit de sine” și „fericit” și fără a cunoaște istoria poporului israelit, profețiile Vechiului Testament, dar și faptele și învățătura pe care Domnului Hristos desprinse din întreg Noul Testament! Ce mulțumire poate simți omul divertismentului-fără-sfârșit și despre ce fericire e vorba când el nu vrea să afle despre și să fie în comuniune de iubire cu Cel Care este Fericirea Însăși?!

Textul Dumnezeieștii Scripturi este și va rămâne actual pentru omul tuturor timpurilor, fiindcă noi cei de azi avem trupuri și suflete la fel ca și Noe sau patriarhul Avraam, sau profetul Moise… și câți dintre noi nu avem acele frământări interioare, ca profetul și împăratul David, care încercând să înțeleagă lucrările lui Dumnezeu, îi zice Lui, „fă să înțeleg calea îndreptărilor Tale și voi cugeta la minunile Tale” (Psalmul 118:27)?

Prin termenul Biblia (gr. βιβλία) înțelegem colecția cărților numite ale Vechiului și ale Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, într-un răstimp de aproape 1500 de ani, adică de la Moise (cca. 1400 î.Hr.) până la Sf. Ap și Ev. Ioan (cca. 100 d.Hr.), cuprinzând în total 66 de cărți canonice și 14 necanonice. Vechiul Testament cuprinde 39 de cărți, iar Noul Testament- 27 de cărți; în ambele Testamente vădindu-se planul de mântuire al lui Dumnezeu și voia lui de a ne face fii după har ai Lui. De unde s-au convins elevii că Biblia are 66 de cărți canonice? Din cele rânduite în scris de Sfinții Părinți, prin canonul 85 Apostolic, 60 al Sinodului local din Laodiceea și al 2-lea al Sf. Atanasie cel Mare!

Termenul „Testament” are înțelesul de Legământ și vizează 2 astfel de legăminte pe care Dumnezeu le încheie cu neamul omenesc.

Primul Legământ a fost făcut îndată după căderea lui Adam, prin făgăduința dată de Dumnezeu primilor oameni că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui (cf. Facere 3:15). Acest legământ, a fost reînnoit față de Patriarhul Avraam (Fac. 12:1-4); apoi, în scris, pe muntele Sinai, între Dumnezeu și poporul evreu (leșire 20).

Al doilea Legământ reprezintă „legea cea nouă”, de la Cina cea de Taină, adusă lumii de Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 26:28).

Vorbindu-le despre Autorul/autorii Bibliei, tinerii au aflat că Dumnezeiasca Scriptură a fost scrisă sub insuflarea Duhului Sfânt. Deci ea are un Autor Principal, Care este Dumnezeu, și autori secundari: patriarhi, profeți, drepți, apostoli și evangheliști. S-au încredințat de acestea, punându-le în față chiar cuvintele scripturistice, care ne spun că: „„Toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea spre dreptate” (II Timotei 3:16); și „Fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: “Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!” (Facere 15:1); sau „Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către Ieremia, zicând…” (Ieremia 33:23).

Omul de azi, bombardat de divertisment și de lucruri deșarte, este însetat de sens! Trăind într-o lume care promovează păcatul și încearcă să reducă la tăcere glasul Bisericii și al cuvintelor de viață-dătătoare pe care le propovăduiește ea, el se simte de multe ori pierdut! Are vreo relevanță pentru el cercetarea Dumnezeieștii Scripturi sau a scrierilor sfinte?

Iată ce ne spune Tertulian (160-220): „„Scrierile sfinte sunt izvor fecund pentru nevoile oricărui subiect. Ne adunăm laolaltă să ne reamintim de Scrierile Sfinte când vreo nevoie a timpurilor de față ne silește aici să prevedem cele ce vor veni. Aici să înțelegem  timpul de față după cele ce au fost prezise. Oricum ar fi, noi ne hrănim credința cu aceste vorbe sfinte; prin ele ne înălțăm speranța; prin ele ne întărim încredere, și întărindu-ne în minte învățăturile, ne întărim totodată credința, totodată prin ele”. Iar Sf. Iustin Martirul și Filosoful (100-165), spunea că: „Ele au în sine ceva de temut și sunt în stare să îmblânzească pe toți cei care ies din ideea cea dreaptă, fiind o odihnă cât se poate de plăcută pentru cei ce se dedau studiului lor”.

Tânărul de azi, care dorește să cerceteze cuvântul lui Dumnezeu, poate să găsească cuvinte greu de înțeles, dar el nu trebuie să se descurajeze, ci să asculte de scriitorul bisericesc Clement Alexandrinul, care spunea: „Tocmai de aceea există obscuritatea limbajului teologic, pentru ca noi să căutăm fervent și să devenim observatori neobosiți în descoperirea cuvintelor mântuitoare; iar pentru a cuceri Adevărul avem nevoie de o viață curată, de practicarea virtuților morale. Astfel că ceea ce e ascuns în Scriptură să poată deveni cunoscut”.

Dorind să scitească din Biblie, creștinul trebuie:

  • Să-și încordeze mintea
  • Să-și adune gândurile și
  • Să alungă din suflet orice gând lumesc.

„Așa să citim Scripturile: cu multă evlavie, cu multă luare aminte, ca să putem fi povățuiți de Sfântul Duh la înțelegerea celor ce sunt scrise și să culegem mult folos din ele” Sf. Ioan Gură de Aur!

Iar dacă găsește pasaje scripturistice și sensul lor nu-i este deslușit, trebuie:

  1. să întrebe de păstorii Bisericii și să
  2. să citească comentariile Sfinților Părinți la cărțile Dumnezeieștii Scripturi

 

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu adeverit în toate timpurile existenței omenirii- ne-o arată astăzi știința prin descoperirile sale. Este Scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu către om. Este izvor de înțelepciune care îl învață pe om cum trebuie să se comporte în viața sa pământească, ca să o dobândească pe cea cerească și fericirea veșnică, adică Mântuirea!

De multe ori avem tendința să diminuăm puterea cuvintelor din Biblie și importanța ei pentru întreaga omenire, dar sperăm că tinerii vor da curs invitației noastre de a o citi, reflecta și pune în practică, meditând profund la cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur: „Dumnezeiasca Scriptură nu vorbește în zadar și la întâmplare, ci chiar o silabă, un semn, are ascuns în el Comoara”.