Sfatul și dorința diavolilor este să-l țină pe om mereu ocupat, ca să nu mai aibă timp de Hristos și de mântuire

Iubiți credincioși,

Cuviosul Paisie Aghioritul, în cartea sa „Cu durere și dragoste pentru omul contemporan” spune următoarele: „Diavolul, din perioadă în perioadă își înnoiește sau își schimbă vicleniile și modul de ai duce pe oameni la pierzare. Așa că pentru credincioșii vremurilor de pe urmă diavolul are alte viclenii și ispite de al duce la pierzare, de al abate de la calea care duce la Împărăția Cerească și de al îndepărta de Dumnezeu și a pierde legătura cu el.” Pentru că după cum spune și Cuviosul Macarie cel Mare: „Dintre toate relele pe care diavolul le face omului, cel mai mult se străduie să rupă legătura dintre om și Dumnezeu”. Și se dovedesc a fi niște menționări profetice, citatele de mai sus, deoarece vedem că parcă pentru timpurile noastre au fost spuse și scrie acele cuvinte.

Pentru a înțelege mai bine cele spuse aici voi relata o oarecare întâmplare pe care am găsit-o relatată într-o carte de povestiri și întâmplări ortodoxe.

Se spune că Sfânt Părinte avuse îngăduiala de la Dumnezeu să i se descopere o  întâmplare cu puterile întunericului. Așadar, părintele cu pricina, văzuse într-o noapte cum satana, „cel mai mare pe iad”, se hotărî să facă o „adunare generală” a demonilor și a început să le spună supușilor săi, diavoli, următoarele: „Nu putem interzice creștinilor să meargă la biserică. Nu îi putem împiedica să citească Biblia. Nu le putem interzice să vorbească în rugăciune cu Dumnezeu. Căci toate acestea ei, creștinii, știu oricum că trebuie să le facă, că sunt lucruri plăcute lui Dumnezeu. Însă trebuie să ne străduim de a nu le permite să formeze o legătură strânsă cu Hristos, că astfel ne pierdem imediat puterea și influența asupra lor. Așa că, să-i lăsăm să meargă la biserică și să facă alte fapte bune, dar să le furăm timpul, pentru ca fiind mereu OCUPAȚI, să nu aibă timp să se roage și să se pocăiască de păcatele lor.

„Și cum să facem asta?” au strigat demonii. „Ocupați-i cu fleacuri și găsiți multe moduri de a le ocupa mintea cu tot felul de lucruri inutile. Și, cel mai important, insuflați-le dorința de bogăție materială și de îmbogățire. Lăsați-i să fie luptați cu dorința de a câștiga cât mai mulți bani ca să se preocupe de a cumpăra felurite lucruri. Preocupații cu tot felul de lucruri, chiar și din cele care ei le-ar socoti necesare și folositoare pentru viața de zi cu zi, legate de familia, de munca și de odihna lor”.

Citind cu atenție acest sfat diavolesc, observăm cu o sufletească durere că ceea ce își propusese diavolii în sfatul lor, au reușit deja să facă în viața creștinului din zilele de astăzi, ținându-l mereu OCUPAT cu tot felul de lucruri și îndeletniciri materiale și trupești, prin care pierde nu doar legătura cu Dumnezeu, dar și cărarea ce duce spre Împărăția Cerească.

Și așa cum ziceam, oare nu a reușit diavolul asupra noastră să ne țină mereu OCUPAȚI cu munca și alergarea de a câștiga mulți bani pentru a merge la restaurante și cafenele, pentru a cumpăra haine scumpe, la modă, pentru a face reparații scumpe în apartamente și pentru a le împodobi cu mobilier la modă, pentru ași procura tot felul de telefoane și mașini? Pentru că atâția oameni sunt înfocați de dorința de a se îmbogăți și a găsi mulți bani și odată îmbogățiți, nu vor mai avea nevoie de Hristos.

Cursa diavolului de al ține pe om OCUPAT este și atunci când soțiile rămân până târziu la serviciu, iar soții lucreze toată săptămâna nemaiavând timp să se ocupe de familiile lor și de creșterea copiilor sau să petreacă cu copiii lor, astfel încât copiii hoinărească de dimineața până seara pe stradă, formând prietenii rele din care nu va ieși nimic potrivit, folositor și îmbucurător. Iar după aceasta atâtea familii se destrăma, risipindu-se toți pe căi rătăcite.

Tot reușită a diavolului este și atunci când ne pierdem foarte mult timp în fața televizorului și computerului sau chiar și pe telefon. Or, prin această „OCUPAȚIE” nu mai avea timp de rugăciune și convorbire cu Dumnezeu.

Înmulțirea revistelor și ziarelor, buletinele informative, ca și toate reclamele și chiar panourile publicitare cu oferte de produse, servicii gratuite și speranțe false au de asemenea menirea să ne țină OCUPAȚI.

Apoi prin muzică necreștină și îndemnătoare la păcat, care se difuzează în mod constant în magazine, restaurante și alte localuri lumești pe tot felul de mari ecrane, ni se OCUPĂ mințile cu dorințe dezmierdătoare și pătimașe, prin care se distruge legătura cu Hristos.

De Nașterea Domnului, Învierea Domnului și alte mari sărbători, când ar trebui să mergem la biserică și să ne îngrijim mai mult de suflet, ni se OCUPĂ atenția și timpul cu forfota festivă, concerte la televizor și în piețe, cu plimbări prin parcuri de distracții, la evenimente sportive, jocuri, concerte și filme, ne mai având timp să facem o plimbare prin natură, ca să admirăm creația lui Dumnezeu.

Iată că prin acestea, cât și prin altele asemenea, toți creștinii sunt mereu OCUPAȚI. Având doar puțin timp, dacă îl mai au totuși, ca să facă din grabă o rugăciune și alte fapte bune, prin care li se creează părerea că sunt creștini, dar în realitate nu formeze nici o legătură strânsă cu Hristos. Or, diavolul asta și urmărește, ca omul să nu fie în legătură cu Hristos.

Și din câte observăm, după cum se îngrijesc majoritatea creștinilor de mântuire, planul diavolesc a fost unul grozav prin care și-au împlinit „misiunea”, forțând creștinii de pretutindeni să fie din ce în ce mai OCUPAȚI și să se grăbească ici și colo, lăsând mai puțin timp sau aproape deloc, pentru Dumnezeu, rugăciune și familiile lor.

Dragii mei,

După toate aceste sfaturi și învățături, întrebarea este, a reușit diavolul să-și facă planul său în viața ta? Analizează singuri. Fii sincer cu tine. Tu fii judecătorul tău!

Și dacă până acum a făcut ce a vrut el cu viața ta, ținându-te mereu ocupat doar cu lucruri din cele menționate mai sus, străduiește-te măcar de acum înainte să-i strici planul de acțiune a diavolului și nu-i permite să te ducă la pierzare. Formează din nou prin spovedanie, pocăință sinceră, rugăciune, Sfântă Împărtășanie și multe fapte bune, legătura cu Hristos, de care așa, cum aminteam mai sus, se teme cel mai mult diavolul și fuge de la noi și din viața noastră.

Cu dragoste și grijă părintească,

+PETRU,

Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni