Munca este porunca de la Dumnezeu și lege fundamentală a vieții omenești, existând de când există și omul. De aceea, îndata după crearea omului și întocmirea Edenului, Geneza arată cum omul a fost pus în această grădină ca s-o lucreze, „Și a luat Domnul Dumnezeu pe Adam și l-a pus în gradina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Pământul nu-și da fructele sale omului decât prin muncă. Numai animalul mănâncă ceaa ce îi dă pământul în mod neprelucrat. Omul dotat cu inteligență și voință trebuie să plătească prin muncă tributul pentru inteligenșa și voința cu care este înzestrat, sau mai bine zis sa-și dezvolte aceste însușiri prin muncă. De aceea s-a definit munca drept o activitate metodică, deci constiența și voluntara, prin care omul, stăpânind și transformând natura, produce bunuri materiale și spirituale pentru satisfacerea nevoilor și năzuințelor sale. Munca, prin urmare, este în primul rând condiția hrănirii, condiția existenței omului.
De fiecare data după sau înainte de activitățile eparhiale, Preasfintitului PETRU, poarta grija de sera personală, astfel urmând unul din proverbele lui Solomon ”Cea mai scumpa comoara pentru om este munca”, și-a continuat munca în sera personală, unde de primăvara devreme s-a început munca, ca acuma deja să fie și roade.
-
[1]
-
[2]
-
[3]
-
[4]
-
[5]
-
[6]
-
[7]
-
[8]
-
[9]
-
[10]
