Vineri, 25 octombrie 2019, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, aflat la reședința sa de la mănăstirea „Cuvioasa Parascheva” Hâncu a oficiat în cimitirul mănăstiresc litia de obște pentru cei adormiți.
Litia a fost săvârșită în prezența stareței mănăstirii, Egumena PARASCHEVA (Cazacu) și a duhovnicului acestui așezământ monastic Arhimandritul PAVEL (Tabacari).
În acest cimitir odihnesc viețuitori ai mănăstirii Hâncu care au trecut la Domnul după redeschiderea mănăstirii în anul 1992 dintre care mulți au fost călugăriți de însuși Preasfinția Sa și câteva viețuitoare de la mănăstirea Tabăra care i-au fost Ierarhului în copilărie și tinerețe mentori duhovnicești printre care amintim pe Egumena ELIZABETA, fostă stareță a mănăstirii Tabăra.
Maica Elisaveta a fost o îndrumătoare bună pentru tînărul Valeriu (Musteață), viitorul Episcop Petru de Ungheni și Nisporeni, care îndemnat și cuprins de flacăra credinței în anii grei ai ateismului comunist, nu pierde ocazia de a gusta din cuvintele pilduitoare ale maicii starețe, cuvinte pe care le poartă în suflet de-a lungul anilor și care au lăsat amprenta adînc în sufletul acestuia.
,,De mic copil mi-a plăcut liniștea. Mă retrăgeam deseori în locuri liniștite pentru a savura textul sacru al Psaltirii. Eram o fugă pînă în satul vecin, la mănăstirea Tabăra, unde măicuţele pline de blîndețe mă aşteptau şi îndrumau ca pe un fiu de-a lor, pentru a citi o carte bisericească din biblioteca mănăstirii” mărturisește Preasfințitul Petru. ,,Maica Elisaveta era o carte deschisă din care mai mult îi citeai fapta de smerenie și rugăciune dar și te minunai și de cuvintele simple dar pline de lumină și înțelegere dumnezeaiscă!”
Preasfințitul este un fiu al Maicii Elisaveta, care ca o mamă bună, a știut mereu să îi acorde alinare sufletească, sprijin în greutăți materiale și sufletești, grijă părintească și îndrumare înțeleaptă, începînd de la fragedă copilărie pînă la maturitate. Este evident că exemplu viu de sfințenie, pentru tînărul Valeriu, a curs de acolo, din polițele bogate în cuvinte vii, ale mănăstirii Tabăra, locul de refugiu duhovnicesc, al sufletului tînăr, însetat de cunoaștere teologică. Aici a fost implantată dragostea de carte sfîntă, aceea care a păstrat frust caracterul nevinovăției neprihănite și care a lărgit inima copilului ales, pentru a-L încăpea pe Dumnezeu!
-
[1]
-
[2]
-
[3]
-
[4]
-
[5]
-
[6]
-
[7]
-
[8]
-
[9]
-
[10]
-
[11]
-
[12]
-
[13]
-
[14]
-
[15]
-
[16]
