Iubiți întru Hristos frați și surori
Prin Mila și Harul lui Dumnezeu, am ajuns din nou într-o perioadă foarte folositoare pentru suflet și plină de bucurie duhovnicească, perioada sfântă a Postului Mare, care mai este numită de Sfinții Părinți „primăvara sufletului”. Și tot Sfinții Părinți spun că trebuie să cunoaștem mai multe învățături și sfaturi duhovnicești despre post, ca să putem al ține cu mai multă dragoste. În acest context, aș dori să amintesc un cuvânt al Cuviosul Paisie Aghioritul care spune: „Dacă am cunoaște cu adevărat folosul și importanța postului, nu am dori să se mai sfârșească niciodată.” Or, această dorință – de a nu se sfârși Sfântul Post – o vedem în viețile multor sfinți.
De aceea, prin grija arhierească și dragostea părintească ce v-o port, în cele spre mântuirea sufletului, vin, ca și-n celelalte posturi, c-un îndemn creștinesc, cules din învățăturile Sfinților Părinți, cu referire la importanța și folosul postului, ca să fiți cu mai multă dragoste față de Marele Post.
Din Tradiția bisericească cunoaștem că Postul Mare îl ținem în amintirea celor 40 de zile pe care Hristos le-a postit după Botezul Său. Iar Sfântul Nicolai Velimirovici spune: „Hristos a postit după Botez, arătându-ne că toți cei botezați trebuie să postească”. Dar cu toate acestea – constatăm cu durere, nu acuzăm cu superioritate – mulți creștini neglijează postul, nedându-i o prea mare importanță. Unii țin postul fără tragere de inima sau alții și mai rău, nu–l țin deloc, aducând tot felul de pretinse argumente, având diferite temeri care îi înfricoșează oarecum. Unora ca acestora, vine Sfântul Ioan Gură de Aur și le spunea: ,,Postul trebuie primit și ținut cu bucurie, nu cu frică și părere de rău, căci nu este înfricoșător pentru noi, ci pentru diavoli”.
După cum am amintit mai sus, Dumnezeu prin glasul Sfinților Părinți vorbindu-ne despre folosul postului, ne îndeamnă în multe chipuri să ținem cu multă râvnă sfintele posturi. În această privință foarte lămurit ne povățuiește Sfântul Simion Noul Teolog, zicând: ,,Nu falsifica postul ca să nu pățești ce pățesc cârciumarii. Dacă ei sunt pedepsiți când pun apă în vin, cum vei scăpa oare nepedepsit tu, care falsifici asprimea postului prin mâncăruri de post pregătite cu multă sofisticare. Nu huli postul, spunând că te îmbolnăvește! Dimpotrivă, postul îți dă sănătate!”.
Astăzi poate mai mult ca niciodată, chiar și printre creștini, postul este înțeles greșit. Abținerea de la mâncare prin: regimuri medicale, diete sportive, sau altele de acest fel, nu au nimic comun cu postul propriu-zis, căci postul, în înțelesul său corect, este un act religios, astfel, nu orice abținere de la unele bucate poate fi socotită perioadă de post.
Totodată e bine să știm că, nu orice post este primit de Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare, de exemplu, vorbind despre post spune: ,,Adevăratul post este înfrânarea limbii, depărtarea de mânie, despărțirea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământ strâmb”. De asemenea și sfântul Teodor Studitul spune: ,,Adevăratul post este depărtarea de orice rău”. În această privință și Gura cea de Aur a Ortodoxiei, Sfântul Ioan, Patriarhul Constantinopolului, ne îndeamnă astfel: ,,Când postim, nu ajunge să ne abținem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim și sufletește. Există și primejdia ca ținând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ținem departe de bucate, dar nu ne ținem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupești; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri rușinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului.” Mai nou și părintele Arsenie Boca spunea: „Zici că postești ne mâncând carne de porc, dar de ce mănânci carne de om, judecându-l și vorbindu-l de rău pe aproapele tău?”
Un post trebuie înfrumusețat și cu multe virtuți. De exemplu, să ne rugăm, să citim cât mai des Psaltirea și Sfânta Scriptură, să facem milostenie, ajutând pe cei săraci, nevoiași, pe bătrânii, văduve, orfani, bolnavi etc., deoarece și Sfântul Antonie cel Mare zice: „Postul, ca să ajungă la Dumnezeu, trebuie să aibă aceste două aripi: milostenia și rugăciunea”.
Dragi și iubiți credincioși,
Să ne străduim, totodată, să frecventăm cât mai des Sfintele Biserici, să îndrăgim sfintele slujbe. Să încununăm postul ce-l ținem și toată osteneala noastră duhovnicească cu primirea, prin împărtășanie, a Trupului și Sângelui Mântuitorului Hristos. Să ne pregătim cuviincios de Sfânta Împărtășanie, să mergem de cu seară la vecernie, pentru a ne spovedi fără grabă, cu luare aminte, cu multă părere de rău. Să primim și să îndeplinim canonul rânduit pentru păcatele săvârșite și spovedite. Să citim canoanele și rugăciunile cuvenite înainte de primirea Sfintei Împărtășanii – canonul de pocăință, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul Îngerului Păzitor, Canonul Sfintei Împărtășanii cu cele 12 rugăciuni.
Dacă pentru orice moment al vieții noastre – fie că mergem la operație, la o consultație sau analiză medicală, la un examen oarecare, la întâlnirea cu cineva sau că primim pe cineva în ospeție – ne pregătim cuviincios ca să lăsăm o impresie bună și, mai ales, să avem un oarecare folos în urma acelui lucru, oare pentru primirea Sfintei Împărtășanii – Trupul și Sângele lui Hristos – nu se cuvine să facem o mai mare pregătire?
Iubiții mei fii și fice duhovnicești din cinul monahicesc și mirenesc
Închei acest îndemn părintesc, cu nădejdea că vom conșteintiza importanța și necesitate celor menționate și vom depune mai mult efort spiritual pentru a curăți sufletul de murdăria păcatului, ca prin aceasta să atragem mila lui Dumnezeu asupra noastră, și să ne scape de acest virus și boală grea, care înspăimântă întreaga planetă la ora actuală. Căci postind, dar făcând și alte fapte bune amintite – rugăciune, spovedanie Împărtășanie, milostenie – Dumnezeu ne poate izbăvi de multe urgii, așa cum se arată de nenumărate ori în paginile scripturii (de exemplu: Prorocul Daniel a scăpat din groapa cu lei, prin post și rugăciune; Prorocul Ilie a scăpat Isarilul de foamete și secetă, prin post și rugăciune, cei trei tineri au ieșit nearși din cuptorul încins, tot prin post și rugăciune, etc., etc
Așadar, începând călătoria duhovnicească a Sfântului Post, să avem privirea sufletului ațintită spre Hristos, Cel care ne va întări în nevoință și, tot El ne va răsplăti cu har mântuitor, cu binecuvântări cerești și cu sfinte bucurii la Luminoasa Sărbătoare a Învierii.
Cu arhierești binecuvântări și dragoste părintească,
+ PETRU
Episcop de Ungheni și Nisporeni