Iubiții mei fii și fice duhovniceşti!
Viața pământească este împresurată cu multe încercări, greutăți și tulburări pricinuite de diferite situaţii, care ne aduc în suflet o stare de neliniște, cum ar fi şi cele cauzate de situaţia epidimiologică COVID-19.
Se ştie că, fie omul cât de obosit, dacă în familia sa, în casa sa, la locul de muncă, este pace și liniște, atunci parcă nici nu mai simte povara greutăților și încercărilor prin care trece. Așa este și în cele spirituale. Fie cât de împovărat sufletul, dacă are pace lăuntrică, dar și exterioară, viața și înaintarea sa duhovnicească este într-o permanentă creștere. De aceea și spunea Cuviosul Ioan Scărarul: „Nici o virtute nu va prinde rădăcini în viața ta, dacă nu ai pace în inima ta, în viața ta, în mintea ta”. Iar Sfântul Teofan de Zadonsk spune: „Pacea se sălășluiește în inima noastră când iubim din tot sufletul pe Dumnezeu, dar și când iubim și iertăm pe toți, așa cum ne-a poruncit Mântuitorul”.
Mult mai profund se exprimă în această privinţă cuviosul Siluan Atonitul zicând: „Cel care are pacea în inima sa este blând, smerit și milostiv, și toate acțiunile sale sunt caracterizate de iubire față de Dumnezeu. Dar așa poți fi doar dacă este prezent în tine harul Duhului Sfânt. E una când sufletul capătă o pace și-o liniște de la frumuseția naturii, de la o muzică frumoasă, de la câmpiile mănoase și pădurile înverzite. Dar când sufletul cunoaște pe Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea să vadă nimic pământesc”. Iată atunci sufletul nostru dobândește cu adevărat pacea duhovnicească, după care trebuie să tânjim și s-o dobândim.
„Dar să știți – ne spune în continuare Cuviosul Siluan – cine nu iubește pe vrăjmași, acela nu poate cunoaște pe Domnul, nici dulceața Duhului Sfânt și nu va dobândi nici pacea sufletească. Duhul Sfânt ne învață să iubim pe vrăjmași până într-atât încât sufletului să-i fie mila de ei ca de proprii noștri copii”.
Sfinții Părinți ne spun și că, pacea se pierde mult din cauza mândriei și-a păreri de sine. Tu crezi că ești cineva, că ai făcut ceva, că meriți o anumită răsplată și cinste, dar pe care cei din jur nu ți-o oferă și atunci începi să te neliniștești și pierzi pacea de care vorbim. În legătură cu această afirmați ne spune iarăși Cuviosul Siluan: „Mândria nu mai lasă loc să intre pacea în suflet. Omul mândru se teme de reproșuri, dar cel smerit nicidecum”.
Pacea se pierde și dacă sufletul e cuprins de slavă deșartă, dacă te ridici deasupra fratelui tău, dacă judeci pe cineva, dacă vei mustra pe fratele tău fără blândețe și iubire, dacă vei mânca mult sau te vei rugă cu moliciune, pentru toate acestea pacea se pierde.
Și dacă ne facem obiceiul de a ne ruga din toata inima pentru vrajmași și de a-i iubi, pacea va locui totdeauna în sufletele noastre. Dar dacă disprețuim pe fratele nostru sau dacă-l judecăm, mintea noastra se întunecă și pierdem pacea și îndrăzneala la Dumnezeu.
Oricât de răi ar fi cei din jurul nostru, pricinuindu-ne scârbe și necazuri prin care ne pierdem pacea sufletească, dacă ne-am gândi totuși că, Hristos Domnul a murit și pentru ei, și-a vărsat Sfânt Sângele Său și pentru ei, atunci cu siguranță că ne-am ruga pentru ei și i-am iubi ca pe frați noştri. Iar aceasta va aduce o stare de liniște și de pace duhovnicească în lăuntru nostru.
„E mare lucru în fața lui Dumnezeu să te rogi pentru cei ce te ocărăsc și te mâhnesc; pentru aceasta Domnul îți va da harul Lui, și tu vei cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt și atunci vei suporta cu bucurie toate întristarile pentru El, și Domnul îți va da să iubești lumea întreagă și vei dori fierbinte binele pentru toţi oamenii și te vei ruga pentru toţi ca pentru un singur suflet”, ne spune iarăşi cuviosul Siluan Atonitul.
Domnul a poruncit: „Iubiți pe vrăjmași” (Mt. 5, 44), şi cine iubește pe vrajmași se aseamănă Domnului; dar nu e cu putință să iubești pe vrăjmași decât prin harul Duhului Sfânt și de aceea, de îndată ce cineva te-a supărat, roagă-te lui Dumnezeu pentru el și atunci îți vei păstra în sufletul tău pacea și harul lui Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi,
Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să trăim în pace şi iubire, şi Domnul ne va asculta şi ne va da tot ceea ce-i vom cere şi ne este de folos. E cu neputinţă ca sufletul să aibă pace dacă nu vom cere de la Domnul să ne dea puterea de a iubi pe toţi oamenii. Hristos a ştiut că, dacă nu vom iubi vrăjmaşii noştri, nu va fi pace în suflet, şi de aceea ne-a dat poruncă: „Iubiţi pe vrajmaşii voştri”. Dacă nu vom iubi pe vrăjmaşi, atunci probabil vom avea doar uneori în suflet o anume odihnă, dar dacă-i iubim pe vrăjmaşi, pacea rămâne în suflet ziua şi noaptea.
Pacea pe care o dobândeşti, nu ţi-o pierde pentru lucruri mărunte. Dacă îţi vine un gând spurcat, alungă-l de îndată, şi atunci îţi vei păstra pacea sufletului tău, dar dacă-l primeşti, sufletul tău va pierde iubirea de Dumnezeu şi nu vei avea îndrăzneală în rugăciune.
Sfântul Ignatie Briancianinov spune că: „Pacea sufletească este defapt cununa pe care ne-o dă Dumnezeu pentru că am biruit răutatea din noi şi că-i iubim pe vrăjmaşii noştri”. Oare mai cugetă cineva la aceste lucruri? Oare mai luptă cineva cu tot dinadinsul ca el să-şi biruie toată răutatea? Oare nu cumva suntem noi biruiţi deja de răutate, de vrajbă, de mâinie şi ură? Şi dacă vrem să vedem, de e aşa sau nu, să privim la inima noastră şi dispoziţia care o avem faţă de vrăjmaşi ne va spune de la sine că suntem biruiţi sau suntem biruitori asupra răutăţii, iar din aceasta vom înţelege dacă suntem încununaţi de Dumnezeu cu pace sau nu.
De aceea ne îndeamnă iarăşi cuviosul Siluan: „Păstraţi harul lui Dumnezeu: cu el viaţa e uşoara, totul e plin de dragoste şi bucurie, sufletul are pace şi devenim întotdeuna biruitori. Căci lipsit de har, omul nu e decât pamânt păcătos, e călcat în picioare de diavoli”.
Prin sfaturile şi îndemnurile de mai sus am arătat cât de important este să avem pacea duhovnicească prezentă în viaţa noastră, cum putem s-o dobândim şi de ce uneori – sau cu părere de rău, de mai multe ori – nu-i simţim prezenţa. Această pace, care este una dumnezeiască, întrucât şi Hristos ne-a zis: „Pacea Mea v-o dau vouă”, dacă ne străduim s-o dobândim şi s-o păstrăm în lăuntrul nostru, ne aduce folos nu doar sufletesc, ci şi trupesc. Astfel, să urmăm a împlini cuvintele Proroocului David prin care ne îndeamnă: „Căuta-ţi pacea şi urmţi-o pe ea”.
Preasfinţitul PETRU,
Episcop de Ungheni şi Nisporeni