Cu mai puțină tristețe pentru părăsirea acestei lumi și cu bucuria nașterii în ceruri a maicii starețe schiegumenia Gheorghia, doresc să adresez pe această cale mulțumiri din adâncul sufletului Preasfințitului PETRU, care a depus maximum de efort pentru a o sprijini din toate punctele de vedere în acești ani de grea suferință pe care a trebuit să-i parcurgă maica noastră.
De asemenea aș dori să adresez un cuvânt de întărire maicilor mănăstirii:
NU PLÂNGEȚI, CI BUCURAȚI-VĂ! Maica noastră a trecut Golgota ca să ajungă la Înviere. A suferit, s-a curățit, s-a încununat. A fost ca o albină care a alergat din floare în floare să aducă nectar ceresc în mănăstire pentru a ne hrăni cu miere duhovnicească.
Să nu uităm osteneala drumului pe care a făcut-o la Optina, Ormilia, Arizona, Essex, Ierusalim numai pentru a strânge hrana duhovnicească.
Îi mulțumim din tot sufletul și o asigurăm că pomenirea numelui ei va rămâne pentru veșnicie încrustat în sufletele și inimile noastre.
Cu adâncă pioșenie,
Arhimandrit Andrei și Monahia Marina,
viețuitori în Țara Sfântă