Festivalul Pascal „Mâinele Mamei” – mijloc de promovare şi valorificare a datinilor şi obiceiurilor noastre creştine şi culturale

În perimetrul Sfintelor Sărbători Pascale, an de an, cu excepția ultimilor 2 ani în care am fost cu toții bulversați de pandemia cauzată de virusul COVID-19, Episcopia de Ungheni și Nisporeni, prin binecuvântarea, strădania și suportul Înaltpreasfințitului PETRU, Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni, înfăptuiește Festivalul Pascal „Mâinele Mamei”. Acest Festival, care se desfăşoară an de an în Duminica Sfintelor Femei Mironosițe, prin rotație, în cele patru centre raionale – Ungheni, Nisporeni, Călărași și Hîncești – încorporate în cadrul Eparhiei noastre, este unicul festival Pascal de o asemenea factură și anvergură în țara noastră, având participanți și din Ucraina şi România.

Marele istoric Nicolai Iorga spunea: „Pe noi, ca neam, dintotdeauna ne-au reprezentat datinile, tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti legate de sfintele noastre sărbătoari.” Or, Festivalul  „Mîinele Mamei” îşi are drept scop promovarea şi valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor Pascale, cât şi-a altor sărbători şi datini creştine. Prin faptul că, an de an, Episcopia de Ungheni şi Nisporeni îndeamnă spre o participare activă la acest Festival, se vrea conștientizarea importanţei şi necesităţii unor asemenea activităţi şi totodată, prin aceasta, se aduce îndemnul de a pune umărul şi aportul la menţinerea, valorificarea şi promovarea tezaurului nostru spiritual şi cultural. Or, spiritualitatea şi cultura, sunt cele două aripi care pot şi trebuie să înalţe o comunitate. Căci nu puţine sunt cazurile când, comunităţi foarte mici şi neînsemnate au ajuns vestite şi cunoscute, anume prin participare activă în cadrul unor activităţi cultural-spiritul-artistice.

Astăzi asistăm la o avalanșă de obiceiuri și „frumoase tradiții” de import, care sunt cumva străine de datinile și cultura noastră strămoșească. Poate de aceea și Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea într-o notă tristă: „Nefiind atenți, ne-am trezit ca să avem un Paști fără Hristos Înviat, ca și un Crăciun fără Hristos născut”. Astfel, am ajuns să se vorbească la Învierea Domnului mai mult de iepuraş decât de Hristos, ca şi la Naşterea Domnului, mai mult se vorbeşte de Moş Crăciun, decât de Pruncul Născut. Poate nu se conşteintizează pe deplin, dar prin prezenţa activă, fie prin participare sau  doar vizitare, în cadrul Festivalului „Mâinele Mamei”, ca şi prin multe asemene festivaluri, ne împotrivim expansiunii obiceiurilor străine la care făceam referire. De aceea, să ştiţi că acest Festival este și o misiune creștină și o datorie civică, prin care arătăm tuturor că ne pasă de sfintele și frumoasele datini și obiceiuri. Iar prin aceasta mai arătăm că îi respectăm pe cei care ne-au lăsat aceste datini și obiceiuri, de bunii și străbunii noștri, păstrându-le astfel vie memoria prin aceste acţiuni culturale şi spirituale, căci scriitorul creștin contemporan, Ioan Alexandru spunea: „Prin datini și tradiții ne întâlnim cu strămoșii noștri.

Fără îndoială că sunt persoane care pândesc din umbră Biserica şi urmăresc să vadă dacă opunem o oarecare rezistență în faţa tăvălucului îndreptat înspre cultura şi spiritualitatea noastră milenară. Aceşti „observatori” mai caută să văd dacă Biserica își prezintă tradițiile și obiceiurile public, prin diferite festivaluri și activități spiritual-cultural-artistice, şi dacă, Bisericii îi pasă de ce a moștenit. Or, cum spunea și Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Petru: „Prin festivaluri de acest fel, precum „Mâinele Mamei”, arătăm tuturor că avem un tezaur bogat în obiceiuri şi tradiţii frumoase și că, nu mai avem loc și nevoie de altele”.

Totodată dorim să specificăm că prin acest festival se aduce un omagiu bine meritat tuturor femeilor, în deosebi mamelor. Or, nu întâmplător acest festival a fost intitulat, de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Petru, „Mâinele mamei”, și nu întâmplător această măsură culturală se desfășoară anume în Duminica Sfintelor Femei Mironosițe, zi socotită pe drept, Ziua femeilor creștine.

Ceea ce ar mai fi de adăugat ai e și faptul că astăzi, majoritatea familiilor și nu mă refer la cei de la oraș, dar și cei de pe la sate, în preajma sfintelor sărbători își procură în mare parte produsele de panificație făcute tehnologizat, la brutării. Puține mai sunt familiile care să coacă pâine, colaci, pască, cozonaci ca pe vremuri, la cuptor. Și tot mai puține gospodine se întâlnesc, ce stăpânesc cu dibăcie arta produselor de panificație. Or, Festivalul Pascal „Mâinele mamei” ar ca scop și această latură educativă, ca să inspire pe tinerele domnițe, să îndrăgească, la fel ca mamele și bunicile lor, această preocupare destul de nobilă, de a face diferite produse de panificație.

Iată deci că prin acest festival, pe care mulți îl și subestimează cumva, neînțelegându-i importanța, are o mare valoare și necesitate de al înfăptui.

Preotul Ştefan RÎMBU,

Președintele Sectorului Eparhial,

Relații Culturale