În municipiul Ungheni, duminica trecută, 12 septembrie, au avut loc mai multe activități liturgice, ca să zicem așa, prilejuite de Hramul Catedralei Episcopale și sărbătorirea a 800 ani de la nașterea Sfântului Binecredincios Kneaz Alexandru Nevski. Aceste evenimente au bucurat pe foarte mulți și probabil pe unii i-a nedumerit într-un fel. Dar nu despre aceasta vreau să scrie aici, despre nedumirireaunora sau bucuria altora.
Marele istoric bisericesc, trecut de curând la Domnul, părintele Mircea Păcurariu spunea: „Istoria bisericii, fie locală sau universală, constituie nu doar date de apariție a unui locaș sfânt, ci constituie mai degrabă evenimente și fapte care s-au făcut în albia bisericii. Istoria Bisericii mai constituie și relatări despre persoane, care s-au manifestat exemplar în biserică și de dragul ei”. Așadar, „obligat” fiind de conștiință, dar și din recunoștință sufletească, vreau să înșirui câteva rânduri despre evenimentul petrecut duminica trecută, care merită să rămână în istorie. Dar cum poate rămâne, dacă nu se scrie despre el? Doar o postare, informativă oarecum, despre un eveniment, nu e suficient și e puțin probabil ca să lase urme în istorie. De aceea, repet, e nevoie să se scrie despre aceasta.
Ca să fac o mică remarcă, la una din ore, când îmi făceam studiile de master la Facultatea de Jurnalism și Științele comunicării, din Chișinău, Dna Prodecan, Daniela Sitari, ne spunea: „Trăim un oarecare pericol și un paradox, că în această eră a tehnologiei informațională degitalizată, când mai ușor poți afla și împrăștia o informație, tot pe atât de ușor o poți pierde și a nu mai ști ceva de ea. De aceea e important ca evenimentele și știrile să fie memorizate nu doar în spațiul virtual și pe rețelele de socializare, ci așa cum s-a făcut până acum, cu pixul în mână, pe foaie și înmagazinate într-un jurnal sau într-o carte propriu zisă”. Iată un alt argument ce îmi îndreptățește acțiunea de a scrie despre marele (cel puțin pentru noi ungheninii și anume cei credincioși) evenimentul petrecut, parte a căruia am fost.
Fiind fascinat de istorie – lucru confirmat mai cu seamă prin faptul că atunci când am intrat la studii teologice în România, am dat și la facultatea de istorie – mă încântă nespus de mult când dau peste relatări ce descriu desfășurarea unor evenimente bisericești. Recunosc că, cel mai mult mă impresionează evenimentele cu rezonanță istorică ce au fost înfăptuite, de multe ori jertfelnic, în vremuri oarecum nu tocmai prielnice. Și chiar dacă acum majoritatea participanților la evenimentele de duminica trecută, fiind învăluiți de o reală bucurie spirituală, nu înțeleg și valențele istorice ale respectivului eveniment, peste ani vor trăi o și mai mare bucurie, pentru faptul că au participat și au fost parte a acestui remarcabil eveniment.
Celor care nu au participant la marele eveniment bisericesc duminica trecută și nu au luat act de cunoaștere din postările ce s-au făcut pe rețelele de socializare despre acest eveniment, le aducem la cunoștință că, duminică 12 septembrie, la Ungheni a fost sărbătorit Hramul Catedralei Episcopale și 800 ani de la nașterea Sfântului Binecredincios Kneaz Alexandru Nevski. Cu această ocazie, în dimineaţa acelei zilei au fost întâmpinate, la intrarea în oraș dinspre Chișinău, Sfintele Moaște ale Binecredinciosului Kneaz Alexandru Nevski, aduse de la Sankt Petersburg, cu binecuvântare patriarhală și prin strădania arhierească a ÎPS PETRU, Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni.
După aceasta, Înaltpreasfinția Sa, dimpreună cu soborul de slujitori – Protopopi, Stareți, Starețe, monahi, monahii și credincioși adunați din cuprinsul Eparhiei și nu numai, au pornit în procesiune cu Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Hîrbovăț, cu prapori bisericești, dar și alte icoane și sfințenii, până la Catedrala Episcopală din municipiul Ungheni. Pe parcursul acestei procesiuni, intitulat ,,Drumul rugăciunii și al pocăinței” au fost cântate rugăciuni și pricesne corespunzătoare.
După efectuarea procesiunii, Înaltpreasfințitul PETRU, Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni, dimpreună cu Înaltpreasfințitul MARCHEL, Arhiepiscop de Bălți și Fălești și, dimpreună cu impunătorul sobor de slujitori și mulțimea credincioșilor adunați, au întâmpinat solemn pe distinsul oaspete, Înaltpreasfințitul AGAFANGHEL, Mitropolit de Odessa și Ismail.
Astfel, Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșit de trei Ierarhi, înconjurați de Protopopi, Stareți și de un ales sobor impunător de preoți şi diaconi slujitori din Eparhie, dar și din alte Eparhii, cât și din Ucraina.
Menționăm că au fost săvârșite două Sfinte Liturghii, concomitent, una în Catedrala Episcopală ,,Sf. Binecredincios Kneaz Alexandru Nevski”, iar alta, cea sobornicească, în subsolul, amenajat corespunzător, al viitoarei Catedrale Episcopale ,,Icoana Maicii Domnului de la Hîrbovăț”, care momentan este în construcție.
După oficierea Sfintei Liturghii, cu ocazia Hramului Catedralei Episcopale, dar și cu împlinirea a 800 ani de la nașterea Sfântului Kneaz Alexandru Nevski, a fost săvârșit Tedeum de mulțumire, pentru sănătatea tuturor ctitorilor, ostenitorilor şi binefăcătorilor Catedralei Episcopale.
La sfârșitul Tedeumului a fost rostit un consistent cuvânt de învățătură de ÎPS Mitropolit AGAFANGHEL, apoi ÎPS Arhiepiscop PETRU a adus cuvinte de mulțumire sufletească oaspeților și tuturor participanților, felicitându-i pe toți cu marea sărbătoare.
Specificăm că Înaltpreasfințitul PETRU, cu ocazia evenimentului dat, ajutat și sprijinit de Stareții și Starețele Mănăstirilor din Eparhie, a făcut o impunătoare ,,colivă” dintr-o tonă de ciocolate, care au fost împărțite copiilor, dar și tuturor creștinilor prezenți.
Și, deși s-ar crede că aici va trebui să închei, întrucât s-a spus cam tot ce era de spus în privința celor amintite, totuși abia de acum încep a scrie, despre ceea ce ca atare m-a motivat să fac niște referiri scrie, legate de Hramul Catedralei Episcopale și 800 ani de la nașterea Sfântului Binecredincios Kneaz Alexandru Nevski.
E de la sine înțeles faptul că evenimentele, mai ales cele mari și importante, nu se petrec de la sine, ci este cineva care le înfăptuiește. Așa și evenimentul de duminică a avut un mentor, un inițiator și un mare înfăptuitor. Scriitorul francez Voltaire spunea: „De cele mai multe ori, marele evenimente le înfăptuiesc oamenii mari”. Or, inima și motorul evenimentelor de duminică a fost nimeni altul decât Înaltpreasfințitul Petru, vrednicul Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni.
În paranteză fie spuse, știu că se vor găsi și din cei care vor acuza, și vor denigra, și vor interpreta greșit atitudinea mea de a elogia pe inițiatorul, susținătorul și înfăptuitorul evenimentului de duminică. Dar noi nu suntem din cei care ne-am supăra pe unii ca aceștia și nici nu au cum să ne intimideze și să ne oprească în vreun fel asemenea atitudini.
Renumitul scriitor brazilian, Paulo Cohelo spunea: „O persoană notorie, poate și trebuie să fie elogiată și lăudată nu doar la ziua ei de naștere, (cam cum se întâmplă de obicei) ci ori de câte ori o cere împrejurarea”. Or, acum chiar dacă nu este o zi onomastică a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Petru, totuși vom elogia personalitatea Înaltpreasfinției Sale. Și asta o voi face doar prin prisma evenimentului de care vorbim. Și ca să nu fiu acuzat de lingoșeală, voi relata aici unele cuvinte azite din mulțimea credincioșilor prezenți duminică la Hram și procesiunea cu sfintele moaște.
Văzând amploarea celor petrecute și înfăptuite cu atâta solemnitate, foarte mulți credincioși spuneau: „Așa ceva numai Vladâca Petru poate face”. Unii, chiar și din oficialități, spuneau: „Cum de a reușit Vladâca Petru în asemenea condiții (cele legate de pandemia covid) să organizeze toate aceste evenimente. Cu câtă înțelepciune a conlucrat cu toate organele abilitate”. O bătrânică m-a impresionat prin afirmația ei spunând: „Așa momente numai la televizor am văzut, la marele sărbători organizate pe la patriarhii. Nici nu am crezut că voi vedea în viața mea așa ceva”. Și multe alte afirmații lăudabile se puteau auzi în mulțimea credincioșilor.
Știu că pe mulți din Dumneavoastră nu trebuie să vă conving de a crede că Înaltpreasfințitul Petru este un vrednic și neobosit Ierarh al Bisericii lui Hristos, că este un neîntrecut organizator al sărbătorilor și evenimentelor bisericești și că este un promotor râvnitor a tot ce a parvenit prin tradiția bisericii până la noi, și pe care Înaltpreasfinția Sa în chip jertfelnic trudește a le transmite mai departe generațiilor ce vor urma. Dar dacă stau și mă gândesc mai bine, cei ce se îndoiesc de cele spuse în privința Înaltpreasfinției Sale, probabil nu vor fi convinși, cu mare părere de rău, nici de aceste cuvinte și nici de frumusețea și atmosfera solemnă a evenimentului de care discutăm de ceva vreme. Dar asta nu știrbește cu nimic imaginea de ierarh emblematic a Înaltpreasfințitului Petru, ci îi face pe ei mai marginalizați și mai incrustați în neputința și ne voința lor de a înțelege că e o mare binecuvântare pentru biserică în general, iar pentru Episcopia de Ungheni și Nisporeni în particular, și mai ales pentru municipiul Ungheni, dea avea un asemenea părinte duhovnicesc, ca Vladâca Petru, care pune mult suflet în tot ce face.
Și mai zic ceva, Vladâca Petru i-a parte la toate momentele de pregătire ale unei mărețe slujbe. De exemplu acum, era noaptea târziu, făceam la catedrală, dimpreună cu confrații slujitori, pregătirile necesare pentru slujba cu pricină. Iar Înaltpreasfințitul Petru inspecta și dirija în deaproape fiecare mișcare și amenajare. Și asta nu o făcea cu autoritate despotică, ci cu multă, multă dragoste și rugăciune. Tocmai de aceea și se reușesc atâtea și ies atât de frumos și armonios toate cele înfăptuite de Vladâca Petru. Și e de-a dreptul uimitor și impresionant să vezi cu câtă abilitate duhovnicească și spirit gospodăresc și administrativ, combină armonios și întrepătrunde Înaltpreasfințitul Petru, conlucrarea între spiritual și material.
De aceea, înfăptuirea acțiunilor bisericești de duminica trecută, mi-au întărit încă o dată convingerea că Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Petru este un neîntrecut organizator de lucrări mărețe săvârșite în biserică, de dragul lui Dumnezeu și în cinstea Sfinților. Și spun acestea în știință de cauză, întrucât de aproape 6 ani slujesc și activez în preajma Înaltpreasfinției Sale. Iar acest lucru, pe cât mă onorează, pe atât de mult mă și responsabilizează, dar mă umple și de o reală bucurie, întrucât am de la cine învăța cum și câte poți și trebuie făcute cu suflet, de dragul lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici.
Atâtea și atâtea calificative putem și trebuie să-i atribuim Înaltpreasfinției Sale, încât ne-ar lua prea mult timp să le înșiruim și să le descrim pe toate. Desigur că acest lucru îl vom face cu multă responsabilitate, cu alte ocazii. Or, faptul că vin, cu multă dragoste și bucurie, credincioși și slujitori din țară, dar și dinafară, ca să fie alături de Înaltpreasfinția Sa la marele sărbători, e o dovadă în plus că Vladâca Petru și-a câștigat de mult timp prin osteneală duhovnicească, prin rugăciune, predică și slujire impresionantă, cinstea și respectul, prin care a intrat în inima și sufletul la atâția și atâția slujitori și credincioși.
Știu că sunt și din cei care pot spune că s-a reușit atât de bine și frumos că au fost mulți cei implicați și mai ales mulți au venit din alte părți, pe care Vladâca poate nici nu-i cunoaște. Dar acest lucru nu denotă oare calitatea deosebită a Înaltpreasfinției Sale de a ști cum să adune mulțime de oameni și slujitori? Oare asta nu arată că cuvântul Înaltpreasfinției Sale este ascultat și îndeplenit? Oare aceasta nu vădește faptul cât de respectat și apreciat este el de foarte mulți oameni? Oare asta nu arată câtă abilitate de colaborare are Înaltpreasfinția Sa cu toate organile abilitate locale și centrale? Și, oare faptul că cu posibilități materiale oarecum reduse, s-a înfăptuit mare eveniment, nu reliefează faptul că Ierarhul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, are capacități impresionantă să înfăptuiască mărețe și frumoase lucruri. Sau cum spunea marele istoric, Nicolai Iorga: „Mari sunt oamenii care cu posibilități mici, fac fapte mărețe”.
Cei care îl cunosc mai demult pe Vladâca Petru, pot confirma cele spuse până aici merituos în adresa Înaltpreasfinției Sale și vor înțelege că nu sunt exagerări, ci confirmări concrete.
Asemenea evenimente, poate și mult mai impresionante și solemne, Vladâca Petru a înfăptuit, fie că vorbim de multele hramuri ale Sfintei Mănăstiri Hâncu și Sărbătorirea Cuvioasei Parascheva, fie că vorbim de organizarea slujbelor solemne dedicate Icoanei Maicii Domnului de la Hîrbovăț, fie că vorbim de vizitele patriarhilor în țara noastră sau fie că vorbim de solemna slujbă de la Ungheni, din anul 2000, organizată încă pe când arhimandrit fiind și Protopop de județ, cu ocazia a 2000 ani de la Nașterea lui Hristos, dar și multe alte evenimente și slujbe solemne, însă eu personal, întrucât am fost parte integrantă a evenimentelor bisericești anume din această duminică, am rămas de-a dreptul impresiont de tot ce s-a înfăptuit prin inițiativa, strădania și aportul considerabil al Înaltpreasfinției Sale.
Se va zice că am spus multe aici, însă așa cum menționa poetul creștin, Ioan Alexandru: „Nu poți de un munte să vorbești, ca despre un deal sau o vâlcea”. Și încă ceva, am scris din propria inițiativă și din îndemnul inimii. Și apoi, dacă copiii nu vor elogia faptele tatălui, apoi să așteptăm vecinii sau cunoscuții să o facă? Or, eu, sau mai bine spus noi, mulți dintre noi, suntem fii duhovnicvești ai Înaltpreasinției Sale, el fiindu-ne părinte spiritual, care ne poartă în dragostea inimii sale, prin sfintele rugăciuni, care le înalță stăruitor către Ceruri.
Și mai zic ceva, ceea ce enunțasem și mai sus, dacă vom deschide cărțile, hai să zicem chiar și recente, ce relatează viața sfinților Ierahi Gavriil Bănulescu-Bodoni sau Dionisie Erhan, veți fi impresionați probabil, dar și încântați de relatări despre peronalitatea lor și înfăptuirea unor evenimente. Dar nu știu câți din acele timpurui, când au văzut cele scrise despre ei le-au dat o încuviințare și o notă apriciativă. Și totuși ele, acele relatări istorice, acum sunt frumoase, impresionante, utile și necesare.
Sincer, nu pentru ifoase și aprecieri am relatat cele de mai sus, ci din datorie sufletească, din recunoștință față de Vladâca Petru, și de dragul frumuseții povestirilor istorice. Și mai zic ceva, prin cuvintele Sfântul Ierah Nectarie: „Dacă am spus sau am scris rău, asta doar Dumnezeu și istoria o va judeca”.
Așadar, până atunci, hai să ne bucurăm sincer de faptul că am fost (pentru cei ce au fost) parte integrantă a evenimentelor de pe 12 septembrie, prilejuite de de Hramul Catedralei Episcopale din mun. Ungheni și sărbătorirea a 800 ani de la nașterea Sfântului Binecredincios Kneaz Alexandru Nevski, și să fim recunoscători prin rugăciune în Fața Proniei Divine, pentru faptul că anume noi îl avem ca păstor duhovnicesc pe Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Petru, cel care părintește îngrijindu-se de noi toți, ne bucură inima și ochii și ne mângâie sufletul, cu tot ce face străduitor, din dragoste față de Dumnezeu și Sfânta Biserică, dar și din grijă arhierească față de noi toți, păstoriții Înaltpreasfinției Sale.
Prot. Ștefan RÎMBU
Cleric al Catedralei Episcopale
Colaborator al Centrului Eparhial
Redactor al Ziarului Eparhial „Cuvântul Ortodox”