Ridică-te, copilul meu, din somnul trândăviei tale! Ascultă-mă şi nu mai dormi! Trezeşte-te şi scutură somnul lenii! Stai cu bărbăţie împotriva vrăjmaşilor! Luptă-te cu răbdare! Nu întoarce spatele. Ne este de folos să cădem biruitori în luptă, iar nu să fim biruiţi.
Oamenii lumeşti, pentru a prinde doi peştişori, se ostenesc toată noaptea. Şi îi mănâncă sau îi vând şi merg înainte, fără să mai nădăjduiască altceva în afară de aceasta. Şi se sfârşeşte viaţa lor cu lucrarea aceasta, chinuindu-se toată viaţa. Hristos ne hrăneşte în dar şi însutit ne răsplăteşte. Lucrăm o zi şi ne plăteşte o sută. Şi veşnic ne vom bucura şi ne vom veseli în Împărăţia Sa. Ne vom afla cu Maica Domnului, ca nişte fii adevăraţi ai ei. Asemenea cu îngerii vom fi, în lumina nesfârşită şi bucuria nespusă.
Dar fiindcă noi, nesimţitorii, nu vedem câştigul aparent – cei câţiva peştişori – sau orice altceva temporar, suntem nerăbdători. Dacă ne-am fi născut robi, am fi primit în fiecare zi şi bătaie, şi palme; acum însă niciun cuvânt nepotrivit al fratelui bolnav nu suferim.
O, neînţelepţii de noi! Pentru o mică ispită, îndată lepădarea. Preferăm despărţirea veşnică de Hristos şi unirea veşnică cu satana, în loc să răbdăm cu smerenie încercarea unei clipe. Și cât de mult Se mâhneşte Stăpânul Hristos, cât de mult Se amărăşte Mirele sufletelor când, pentru o neînsemnată ispită, punem pe capul deznădejdii noastre cununa de spini!
O, cine-mi va da izvoare de lacrimi şi întristare nemângâiată, ca să plâng zi şi noapte pentru fraţii mei descurajaţi! Nu vă învârtoşaţi, ci să aveţi desăvârşită ascultare şi dragoste. Acolo unde sunt învârtoşare şi mândrie, acolo sunt neascultare şi sminteli. Iar unde sunt ascultare şi smerenie, acolo Se odihneşte Dumnezeu.
Dumnezeieştii Părinţi spun: „Înainte de cădere premerge mândria, iar înainte de har, smerenia. Împuţinarea de suflet este maica nerăbdării.” Ai văzut om, şi mai ales monah, fără răbdare? Este un opaiţ fără untdelemn, căruia în curând i se va stinge lumina. Din împuţinarea de suflet se nasc multe fiice: cârtirea, neascultarea, urâciunea, obişnuinţa de a se plânge, hula, deznădejdea şi altele asemenea acestora. Mândria şi învârtoşarea sunt surori adevărate, din care se nasc mii de fiice, toate împreună silindu-se să piardă sufletul. Iar desfiinţarea tuturor acestora, dintr-o dată, se face prin smerenie şi desăvârşită ascultare.
Aşadar, îngrijeşte-te de fericita ascultare. Supune-te cu desăvârşire. Nu te obişnui să cazi uşor, pentru că, odată cu fiecare cădere, cade şi zidul de apărare al sufletului, şi intrarea vrăjmaşului se face foarte uşor, făcându-l pe cel biruit cu desăvârşire rob.
Cuviosul Iosif Isihastul,
Mărturii ale experienţei monahale